ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3275/2023

Ședința publică din data de 14 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.09.2022 pe rolul Tribunalului Dâmbovița – secția I civilă, sub nr. x/2021, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de Apel București, Ministerul Justiției și Tribunalul Teleorman:

- obligarea pârâților la recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015, a O.U.G. nr. 20/2016 și a Legii-cadru nr. 153/2017, începând cu 01.01.2019 pentru A. (data numirii în funcția de judecător stagiar, potrivit hotărârii CSM, secția pentru judecători din data de 19.12.2018) și începând cu data de 23.12.2019 pentru C. și B. (data emiterii decretelor președintelui României nr. 1150 și nr. 1144) și în continuare, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006).

- obligarea pârâților la plata către reclamanți a diferentelor salariale rezultate dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu 01.01.2019 pentru A. și începând cu data de 23.12.2019 pentru C. și B. și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare și la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plătii efective.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1288 din data de 22.06.2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă – Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată vizează contestarea modului de stabilire a drepturilor salariale prin acte administrative și ordine de încadrare, iar pe de altă parte, primul pârât chemat în judecată este Ministerul Justiției, ordonator principal de credite, cu atribuții în materie.

Având în vedere calitatea reclamanților de magistrați și dispozițiile legale în materia salarizării acestora, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București.

În acest sens, a reținut și dispozițiile art. 7 din Cap. VII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010, potrivit cărora Curtea de Apel București este instanța competentă material să soluționeze plângerile formulate împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale, precum și pe cele ale art. 7 din Cap. VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, ce conține o dispoziție similară.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2325 din data de 6 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția I civilă (complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale); a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că precizările reclamantelor din data de 28.04.2022 au fost în sensul că, în ceea ce-l privește pe pârâtul Ministerul Justiției, nu au formulat un capăt de cerere privind emiterea unui act administrativ de reîncadrare, solicitarea de recalculare neputând fi înțeleasă în acest sens. .

Astfel, a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 7, Cap. VIII din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, în raport de petitul acțiunii, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraților, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

Obiectul cauzei de față îl reprezintă acțiunea pentru stabilirea indemnizației de încadrare și plata unor diferențe salariale, iar nu o acțiune în anularea sau obligarea la emiterea unui ordin de salarizare, fiind astfel incidente dispozițiile art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170-171, art. 266 și art. 269 din Codul muncii.

În acest sens, reclamantele au indicat, printre temeiurile de drept invocate și dispozițiile art. 166 din Codul muncii.

În raport cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Codul muncii și dând eficiență principiului disponibilității părților, a apreciat că este competentă să soluționeze cauza în primă instanță secția specializată în materia litigiilor de muncă din cadrul tribunalului.

A apreciat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2

1

) din C. proc. civ., față de calitatea de judecători a reclamanților, ceea ce atrage competența uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, s-a constatat că în mod riguros acțiunea a fost introdusă pe rolul Tribunalului Dâmbovița.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanți de obligare a pârâților la recalcularea indemnizațiilor de încadrare și plata despăgubirilor materiale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale primite și cele cuvenite.

Se constată că reclamanții au invocat în susținerea pretențiilor formulate existența unui refuz nejustificat al Ministerului Justiției de acordare a drepturilor salariale solicitate.

Astfel fiind, prin acțiune nu s-a contestat vreun act administrativ unilateral de stabilire a drepturilor salariale sau vreo hotărâre dată în soluționarea contestațiilor salariale, pentru modalitatea de stabilire a drepturilor salariale, spre a fi atrasă în cauză competența instanței prevăzute de art. 7 alin. (2) din Cap. VIII al Anexei V – Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională – la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Totodată, Înalta Curte constată că prin acțiune se arată expres că se solicită calcularea în mod corect a drepturilor salariale ale reclamanților, prin includerea coeficientului de multiplicare recunoscut în cadrul Familiei ocupaționale Justiție altor magistrați care dețin funcții și condiții de vechime identice.

Legiuitorul a prevăzut competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, doar în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluționează contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.

Art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 instituie o competență materială de excepție (derogatorie de la cea de drept comun în materie salarială, reglementată de art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1 alin. (2), art. 278 alin. (2) și art. 266 din Codul muncii și de la cea de drept comun în materia contenciosului administrativ, reglementată de art. 10 din Legea nr. 554/2004), care este de strictă interpretare și nu poate fi extinsă prin analogie.

În speță, reclamanții nu au formulat o astfel de plângere și nu au produs argumente legate de procedura contestației împotriva actelor administrative ale ordonatorului de credite.

Prin urmare, dispozițiile speciale ale art. 7, Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu sunt incidente în cauză, ele neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturi salariale ale magistraților.

Cum în cauză se contestă un act administrativ asimilat, respectiv refuzul nejustificat al Ministerului Justiției de a emite ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale, se constată incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 conform cărora: "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În cauza dedusă judecății, Ministerul Justiției este o autoritate publică centrală și în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că prezentul litigiu este de competența Curții de Apel, secția contencios administrativ și fiscal.

Cu privire la competența teritorială, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Potrivit art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

În raport de aceste dispoziții, competența materială aparține Curții de Apel, însă, având în vedere că, în litigiul de față reclamanții sunt judecători în cadrul Judecătoriei Zimnicea, ce aparține de Tribunalul Teleorman și, implicit, de Curtea de Apel București competența materială și teritorială va fi stabilită în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Sub acest aspect, se impun a fi reținute și aspectele statuate prin Procesul-verbal al ședinței din 28 februarie 2022 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că instanța învestită cu regulatorul de competență poate să învestească o instanță terță în raport cu conflictul dedus judecății, care este competentă legal să judece cauza.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei de față în favoarea în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de Apel București, Ministerul Justiției și Tribunalul Teleorman, în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.