ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1138/2024

HOTĂRÂRE

22.05.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1138/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 22 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C. și D., procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, precum și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 1 ianuarie 2019 și în continuare pentru reclamantul A. și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017; începând cu 1 ianuarie 2020 și în continuare pentru reclamanta B., începând cu 1 ianuarie 2022 și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017 pentru reclamanții C. și D. și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariate în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată între noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare pentru fiecare reclamant, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

La termenul de la 29 ianuarie 2024, Tribunalul Vâlcea a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, față de dispozițiile art. 269 Codul muncii, art. 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 127 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 91 din 29 ianuarie 2024, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Mehedinți.

În esență, Tribunalul Vâlcea a reținut că reclamanții au solicitat recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 și că aceștia au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin. A mai reținut că instanța competentă material să soluționeze cauza este tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 269 Codul muncii raportat la art. 94 și 95 C. proc. civ. și că nu sunt aplicabile prevederile art. 127 din același cod privind prorogarea legală de competență. Văzând că locul de muncă al reclamanților este în Municipiul Drobeta-Turnu Severin, a stabilit că Tribunalul Mehedinți este competent să judece cauza.

Ca urmare, dosarul a fost trimis spre soluționare Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La termenul de la 9 aprilie 2024, Tribunalul Mehedinți a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, pe care a admis-o prin sentința nr. 668 din aceeași dată, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția Civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În esență, Tribunalul Mehedinți a reținut că reclamanții au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin și că au solicitat la recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016. A mai reținut că potrivit prevederilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, respectiv Tribunalului Mehedinți. A constatat că prevederile art. 127 C. proc. civ. dau posibilitatea părții, în cazul în care se judecă în contradictoriu cu o instanță, să opteze între a sesiza acea instanță sau altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate. Față de faptul că reclamanții au ales să sesizeze Tribunalul Vâlcea, instanța a decis că acesta este competent să soluționeze cauza, competența fiind de ordine privată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în

a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Instanța supremă reține că reclamanții, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, au învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni privind recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, având natura unui litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Potrivit dispozițiilor art. 269 Codul muncii și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 (în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată), cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința sau locul de muncă.

Competența teritorială stabilită de legislația muncii este o competență de ordine privată, care poate fi invocată potrivit prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., numai de pârât prin întâmpinare sau cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii.

În cauza de față niciunul dintre pârâți nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, aceasta fiind invocată din oficiu de Tribunalul Vâlcea la termenul de la 29 ianuarie 2024.

Deoarece nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ. privind invocarea excepția necompetenței teritoriale relative, prima instanță sesizată trebuia să constate că era competentă, neputând-o aduce în discuție din oficiu, întrucât prin lege s-a urmărit ca această excepție să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.