ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 396/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 396/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 27 februarie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 19.01.2023, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - în calitate de expert, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015, a O.U.G. nr. 20/2016 și a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, începând cu datele expuse prin cererea de chemare în judecată și până la încetarea raporturilor de muncă și încetarea stării de discriminare, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. conform O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentate de diferența salarială rezultată din noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu datele expuse și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective, începând cu data de: 01.04.2021 pentru reclamantul A., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 16.04.2019 pentru reclamanta B., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 12.10.2020 pentru reclamantul I., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 26.04.2021 pentru reclamantul D., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 15.01.2022 pentru reclamantul E., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov; 05.05.2022 pentru reclamantul F., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea și pentru perioada 01.01.2021 - 04.05.2022, în care a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil; 05.05.2022 pentru reclamantul G., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea și pentru perioada 01.01.2021 - 04.05.2022, în care a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria; 05.05.2022 pentru reclamantul H., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu și pentru perioada 01.01.2021 - 04.05.2022, în care a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria.
În drept au invocat Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, Legea nr. 293/2015, Legea nr. 71/2015, art. 253 alin. (1) - (2), art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul muncii, art. 208, art. 210, art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 2517, art. 2526, art. 1535 și art. 6 alin. (4) din C. civ., precum și prevederile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și cele statuate prin Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la posibilitatea solicitării dobânzii penalizatoare pentru un interval de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată; Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
La termenul din data de 27.04.2023 instanța a dispus disjungerea cererilor formulate în cauză prin raportare la județele de domiciliu ale reclamanților, sens în care s-a dispus constituirea a noi dosare, în dosarul nr. x/2023, reclamant fiind D., cu domiciliul în județul Iași.
Prin sentința civilă nr. 2541/2023 din 28 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența soluționării cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Iași.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, având în vedere natura juridică a litigiului, respectiv un conflict de drepturi derivate din raporturi individuale de muncă, și data înregistrării cauzei, respectiv 19.01.2023, dată la care prin Legea nr. 367/2022 a dialogului social fusese deja abrogată Legea nr. 62/2011 care la art. 210 prevedea printre criteriile de stabilire a competenței teritoriale în conflictele individuale și locul de muncă, instanța a considerat ca fiind incidente doar dispozițiile art. 269 din Codul muncii.
De asemenea, faptul că reclamantul are domiciliul în comuna Valea Seacă - jud. Iași, potrivit mențiunilor din cartea de identitate și că nu s-a făcut dovada reședinței sale în București la momentul introducerii acțiunii, instanța a apreciat că reclamantul a introdus acțiunea la o instanță necompetentă teritorial, motiv pentru care s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași – secția I Civilă sub nr. de dosar x/2023, care prin sentința civilă nr. 2338/2023 pronunțată 28 noiembrie 2023 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea judecății cauzei, precum și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
În pronunțarea acestei sentințe s-a reținut că în ipoteza conflictelor individuale de muncă în care o persoană fizică sesizează instanța, reclamantul are un drept de opțiune numai între tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul – locuința statornică a acestuia și cel în a cărui circumscripție se află locul său de muncă.
Așadar, a statuat instanța că, ceea ce interesează în stabilirea competenței teritoriale este locul unde reclamantul locuiește efectiv.
Reținând că domiciliul efectiv al reclamantului este situat în Municipiul București, B-dul x nr. 26-28, astfel cum rezultă din contractul de închiriere încheiat la data de 26.05.2021 depus la dosar, prelungit prin actul adițional nr. x la acest contract, în care părțile au convenit că termenul de închiriere este de 2 ani, cu începere de la data de 01.06.2022 până la data de 01.06.2024, instanța a considerat că reclamantul în mod corect a înregistrat acțiunea pe rolul Tribunalului București, întrucât locuința efectivă se află în București până la data de 01.06.2024.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la data de 22 ianuarie 2024.
Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva conflictului de competență ivit între cele două instanțe, Înalta Curte constată că în prezenta cauză Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost învestit cu soluționarea unui litigiu având ca obiect pretenții care vizează acordarea unor drepturi salariale pretins cuvenite, context ce vizează existența unui litigiu de muncă, cererea de chemare în judecată fiind formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în calitate de procurori la data introducerii acțiunii, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2023.
Acțiunea introductivă prin care reclamanții, în calitate de procurori, pretind angajatorului drepturile salariale se întemeiază pe aceeași cauză juridică, raporturile juridice deduse judecății fiind similare, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 59 C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă.
În cauză, se constată că la termenul din 27.04.2023 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus disjungerea cererilor formulate în cauză prin raportare la județele de domiciliu ale reclamanților, sens în care s-a dispus constituirea a noi dosare, în dosarul nr. x/2023, reclamant fiind D., cu domiciliul în județul Iași.
În raport cu domiciliul reclamantului, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, declinând soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
În ceea ce îi privește pe reclamanții A., B., F. și H., Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a soluționat acțiunea prin sentința civilă nr. 5576 din 13.10.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023.
Înalta Curte formulează observația că măsura disjungerii raporturilor juridice, ca măsură de administrare judiciară, nu poate avea drept consecință pierderea competenței instanței inițial învestite, aceasta rămânând competentă să soluționeze și cererea de chemare în judecată disjunsă.
Prin urmare, astfel conturat raportul juridic litigios, Înalta Curte reține că Tribunalul București a fost în mod corect și legal sesizat de reclamanți în conformitate cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ., motiv pentru care luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, de la soluționarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării competenței de soluționare a cauzei în ceea ce îl privește pe reclamantul D., în condițiile în care nu s-a constatat lipsa coparticipării procesuale.
Față de considerentele anterior expuse, în conformitate dispozițiile art. 135 alin. (4) Cod procedură civilă, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2024.