ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1142/2025

Ședința publică din data de 3 iulie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe Tribunalului Iași, secția I civilă la 4 ianuarie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Suceava și Tribunalul Sălaj, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, să se dispună recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 1 ianuarie 2021 și până la 4 mai 2022, perioadă în care reclamantul a avut calitatea de judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Rădăuți, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.LI.C.O.T - O.U.G nr. 27/2006), recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 5 mai 2022, dată de la care reclamantul deține calitatea de judecător definitiv în cadrul Judecătoriei Zalău, și în continuare, după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.LI.CO.T. - O.U.G. nr. 27/2006), repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu datele menționate anterior și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1241/2024 din 19 iunie 2023, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 127 alin. (2)-(2

1

), prin raportare la art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, coroborat cu faptul că domiciliul reclamantului se află în raza Tribunalului Sălaj, competent să judece cauza este tribunalul aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află Tribunalul Sălaj.

Dosarul a fost înregistrat sub același număr unic pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă care, prin sentința civilă nr. 3019/2024 din 27 noiembrie 2024, și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză, întrucât reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei Zalău, iar instanța competentă pentru soluționarea cauzei nu este Tribunalul Sălaj, față de care Judecătoria Zalău este instanță inferioară, ci Tribunalul Cluj.

De asemenea, a reținut că, prin raportare la art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., nu este înlăturată competența teritorială a Tribunalului Cluj, întrucât pârâtul Tribunalul Sălaj nu este instanță competentă pentru soluționarea cauzei și nici instanță inferioară instanței competente, astfel încât să fie atrasă competența unei instanțe de grad egal, aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate.

Învestit prin declinare, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1234/2025 din 27 mai 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale absolute, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Alba.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că față de calitatea de pârât a Tribunalului Sălaj și de împrejurarea că reclamantul are domiciliul în Cluj-Napoca, însă locul de muncă în Zalău, competentă să soluționeze cererea reclamantului era Tribunalul Sălaj, conform art. 269 alin. (2) Codul Muncii. Cu toate acestea reclamantul a ales să nu sesizeze Tribunalul Sălaj, dat fiind că acesta se află în circumscripția Curții de Apel Cluj, ci să își exercite dreptul recunoscut de art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ., în sensul de a învesti una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.

Cum Tribunalul Iași nu este una din instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Cluj, a apreciat că potrivit criteriilor expuse, Tribunalul Alba este competent să soluționeze cauza.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reține următoarele:

Statuările divergente ale instanțelor aflate în conflict vizează exclusiv competența teritorială, fiind necontestată competența materială a tribunalului în soluționarea cererii.

În speță, reclamantul a învestit Tribunalul Iași cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă îndreptat împotriva pârâților Tribunalul Sălaj, Tribunalul Suceava, Ministerul Justiției și Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Regula de drept comun în jurisdicția muncii - art. 269 alin. (2) Cdin Codul Muncii - atribuie asemenea litigii în competența tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul, care, în speță, ar fi, deopotrivă, și Tribunalul Sălaj, și Tribunalul Suceava.

Pentru situația particulară a unor litigii, legiuitorul a stabilit la art. 127 C. proc. civ., că "(1) dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Textul de lege evocat cuprinde norme speciale, derogatorii de la normele de competență teritorială, și reglementează, pe de o parte, un caz de necompetență teritorială a instanței la care ori pe lângă care își desfășoară activitatea judecătorul ori procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, care are calitate de reclamant într-o pricină de competența instanței respective ori a uneia inferioare acesteia, iar, pe de altă parte, la alin. (2), un caz de prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Alin. (2

1

) al aceluiași articol stabilește că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Având în vedere că în proces, în calitate de pârâți, figurează și Tribunalul Sălaj și Tribunalul Suceava, instanțe competente să soluționeze pricina, așa cum s-a stabilit anterior, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile, alegerea instanței competente aparținând titularului acțiunii, în temeiul art. 116 din același Cod.

Reclamantul a înțeles să sesizeze Tribunalul Iași, instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Suceava.

Prin urmare, acesta și-a exprimat opțiunea cu respectarea art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ., care, față de art. 116 din același act normativ, nu mai putea fi contestată de instanța inițial învestită din oficiu, competența fiind câștigată definitiv de către aceasta.

Așa fiind, față de considerentele expuse, ținând cont de manifestarea de voință a reclamantului, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iulie 2025.