ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1939/2024

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 261/2023 din 28 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că reclamantele dețin calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, precum și că cererea a fost formulată în contradictoriu și cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ.

Prin urmare, s-a apreciat că se impune declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași, având în vedere că această instanță se află în circumscripția Curții de Apel Iași, instanță învecinată cu Curții de Apel Suceava.

Prin sentința civilă nr. 1174/2024 din 13 iunie 2024 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că reclamanții au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, astfel că nu poate fi reținută incidența art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., întrucât acesția nu funcționează la unitatea de parchet de pe lângă instanța competentă și nici la unitatea de parchet de pe lângă instanța superioară celei competente să soluționeze cauza.

Prin urmare, s-a apreciat că, în cauză, competența teritorială este reglementată de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii, art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, fiind competentă instanța de la domiciliul sau locul de muncă al reclamanților, norma fiind de ordine publică.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

În cauză, Tribunalul Suceava, secția I civilă și Tribunalul Iași, secția I civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii ce are ca obiect cererea reclamantelor, având calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, privind recunoașterea unor drepturi salariale.

Pentru soluționarea acestor litigii, dispozițiile procesuale se regăsesc în dispozițiile speciale ale art. 266-275 din Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, formele aplicabile la data cererii de chemare în judecată (1 noiembrie 2022).

În conformitate cu art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal".

Disputa instanțelor intrate în conflict poartă asupra incidenței art. 127 C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar conform alin. (3) al aceluiași articol "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

În cauză, reclamanții având calitatea de procurori în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

De asemenea, nu este aplicabil nici art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., care prevede că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, întrucât printre pârâți nu figurează nicio instanță de judecată, toate dispozițiile enumerate anterior fiind de strictă interpretare.

Nefiind incidente dispozițiile antereferite, instanța competentă teritorial se determină în temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cu care "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Reclamantele domiciliază pe raza județului Suceava și dețin calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, instanța competentă din punct de vedere teritorial fiind instanța sesizată prin cererea introductivă.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2024.