ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6215/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6215/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 8 decembrie 2021
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data de 22 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
I. Obligarea pârâților la recalcularea indemnizațiilor de încadrare în funcție de salarizarea aferentă salarizării corespunzătoare judecătorilor, cu luarea în considerare a vechimii în muncă, în magistratură, precum și a gradelor profesionale obținute, după caz, începând din data de 01.01.2018, precum și pentru viitor;
II. Emiterea unui ordin de salarizare în vederea stabilirii drepturilor salariate ale reclamantului la nivelul salarizării corespunzătoare judecătorilor, cu luarea în considerare a vechimii în muncă, în magistratură, precum și a gradelor profesionale obținute, după caz, începând din data de 01.01.2018, precum și pentru viitor;
III. Repararea prejudiciului creat prin neplata diferenței, în urma stabilirii unei salarizări diferențiate între procurori și judecători, reprezentând diferența dintre venitul pe care ar fi trebuit să îl obțină reclamantul conform salarizării stabilite pentru judecători în temeiul Legii nr. 153/2017 și venitul care i-a fost plătit efectiv, stabilit în urma emiterii ordinelor de salarizare, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;
IV. Obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare;
Prin sentința civilă nr. 1652 din 11 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Instanța a reținut, în esență, că cererea formulată de reclamant are mai multe capete de cerere printre care și acela de emiterea ordinului de salarizare în vederea stabilirii drepturilor salariale ale reclamantului la nivelul salarizării corespunzătoare judecătorilor, cu luarea în considerare a vechimii în muncă, în magistratură, precum și a gradelor profesionale obținute, după caz, începând din data de 01.01.2018, precum și pentru viitor.
Având în vedere acest capăt de cerere instanța, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ coroborate cu art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. și cu art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., a apreciat că excepția necompetenței materiale este întemeiată și pe cale de consecință a admis această excepție.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1 Prin sentința civilă nr. 165/F-CONT din 22 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, cauza fiind declinată Curții de Apel Craiova.
În motivarea acestei soluții, instanța a reținut în esență că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză, întrucât reclamantul A. își desfășoară activitatea în funcția de procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova iar potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 63/2013, Direcția Națională Anticorupție a fost înființată ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție, cu sediul în municipiul București și își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializați în combaterea corupției (alin. (2). Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția Națională Anticorupție prin intermediul procurorului șef al acestei direcții (alin. (3)
1
).
Reținând că textul de lege are în vedere numai instanțele din circumscripția curților de apel (judecătorii, tribunale, curți de apel), nu și Înalta Curte de Casație și Justiție, care este instanța ierarhic superioară tuturor instanțelor din țară și, în mod similar, nici Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unitate ierarhic superioară tuturor parchetelor din țară și că reclamantul nu își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova sau la unul din parchetele din circumscripția acesteia, ci la Direcția Națională Anticorupție (Serviciul teritorial Craiova), structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a apreciat Curtea de Apel Pitești că situația premisă descrisă în art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu se regăsește în speță, acest text de lege nefiind aplicabil și că singura instanță competentă exclusiv din punct de vedere teritorial să judece prezentul litigiu, în acord cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, este Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, instanță în a cărei circumscripție domiciliază reclamantul (Slatina, jud. Olt).
2.1 Prin sentința civilă nr. 353/2021 din 2 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata cauzei și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere dispozițiile art. 127 alin. (3) din Codul de procedură, art. 1 și art. 5 alin. (2)-(4) din O.U.G. nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 63/2013 precum și decizia nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, reținând, în esență, că de vreme ce art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. nu distinge între procurori, în virtutea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. se aplică în egală măsură procurorilor specializați în combaterea corupției cât și celor de la parchete, o altfel de distincție în afara textului legal, nefiind permisă.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
Problema care a generat conflictul de competență între cele două instanțe vizează interpretarea și aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. în cazul în care reclamantul își desfășoară activitatea în funcția de procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.
Astfel, Curtea de Apel Pitești consideră că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cazul în care reclamantul este procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, unitate ce a fost înființată ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, independentă în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, apreciind că în cazul în care reclamantul/pârâtul își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizarea în baza art. 127 C. proc. civ. a unei alte curți de apel decât cea stabilită de lege este lipsită de eficiență.
Curtea de Apel Craiova a reținut însă că, de vreme ce art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. nu distinge între procurori, în virtutea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. se aplică în egală măsură procurorilor specializați în combaterea corupției cât și celor de la parchete, o altfel de distincție în afara textului legal, nefiind permisă.
Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o acțiune privind drepturile salariale formulată de reclamantul A. - procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova - în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Craiova, Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, PÎCCJ - Direcția Națională Anticorupție și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Cererea de chemare în judecată a fost depusă de reclamant la Tribunalul Vâlcea, instanță care a apreciat că în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ. și art. 127 alin. (1) din același cod, competența aparține Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 63/2013, Direcția Națională Anticorupție a fost înființată ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție, cu sediul în municipiul București și își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializați în combaterea corupției (alin. (2). Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția Națională Anticorupție prin intermediul procurorului șef al acestei direcții (alin. (3)
1
).
Potrivit art. 5 alin. (2)-(4), în cadrul Direcției Naționale Anticorupție se pot înființa servicii teritoriale, servicii, birouri și alte compartimente de activitate, prin ordin al procurorului șef al acestei direcții. Sediul serviciilor teritoriale și circumscripția acestora se stabilesc de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, de regulă, în localitățile în care își au sediul parchetele de pe lângă curțile de apel și în raport cu circumscripția acestora. Serviciile teritoriale, serviciile și birourile sunt conduse de procurori-șefi.
Art. 127 din C. proc. civ. stabilește că:
(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.
(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.
(2
1
) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.
(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.
Totodată, prin decizia nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a reținut că sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la alin. (1)
Înalta Curte împărtășește opinia exprimată de Curtea de Apel Craiova în sensul că aceste dispoziții își găsesc aplicabilitate în speța de față, de vreme ce textele de lege nu fac niciun fel de distincție între procurorii de la parchete și procurorii specializați în combaterea corupției.
Rațiunea instituirii prin dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. a unei competențe teritoriale alternative rezidă în evitarea suspiciunilor de lipsă de obiectivitate a instanței sesizate potrivit regulilor generale de competență, ca urmare a influenței pe care ar putea-o avea funcția îndeplinită de judecătorul reclamant care activează la instanța sesizată sau la una inferioară, respectiv procurorul care activează la parchetele de pe lângă aceste instanțe.
Astfel, pentru incidența acestor dispoziții este suficient ca la data promovării cererii, reclamanții să fie judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri care își desfășoară activitatea în raza teritorială a instanței competente să soluționeze cauza.
În virtutea principiului "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus", de vreme ce art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. se referă la procurori, fără a face o altă distincție, art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. se aplică în egală măsură atât procurorilor specializați în combaterea corupției cât și celor de la parchete, o altfel de distincție în afara textului legal, nefiind permisă.
Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum în cauză este îndeplinită condiția premisă, Înalta Curte constată că competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Craiova, Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, PÎCCJ - Direcția Națională Anticorupție și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2021.