ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 291/2023

HOTĂRÂRE

09.02.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 291/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secția I civilă, la data de 07 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Ministerul Public– Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, cu citarea, potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței:

- obligarea pârâților la recalcularea indemnizațiilor de încadrare în funcție de salarizarea aferentă salarizării corespunzătoare judecătorilor, cu luarea în considerare a vechimii în muncă, precum și a gradelor profesionale obținute, după caz, începând din data de 01.01.2018, precum și pentru viitor;

- emiterea unor ordine de salarizare în vederea stabilirii drepturilor salariale ale reclamanților la nivelul salarizării corespunzătoare judecătorilor, cu luarea în considerare a vechimii în muncă, în magistratură, precum și a gradelor profesionale obținute, după caz, începând din data de 01.01.2018, precum și pentru viitor;

- repararea prejudiciului creat prin neplata diferenței, în urma stabilirii unei salarizări diferențiate între procurori și judecători, reprezentând diferența dintre venitul pe care ar fi trebuit să îl obțină reclamanții conform salarizării stabilite pentru judecători în temeiul Legii nr. 153/2017 și venitul care le-a fost plătit efectiv, stabilit în urma emiterii ordinelor de salarizare, conform Ordinului procurorului general nr. 247/30.01.2018 și cele următoare – nr. 124/01.02.2019 și nr. 253/05.02.2020 – privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

- obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare.

La termenul de judecată din data de 08.11.2021, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința nr. 1290 din 28 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Suceava – secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în favoarea Tribunalului Iași.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Cauza dedusă judecății are ca obiect un conflict de muncă, iar potrivit normelor de competență materială și teritorială, instituite de dispozițiile art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011, ce constituie legea specială de reglementare a procedurii de soluționare a conflictelor individuale de muncă, competența aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, reținute fiind, în continuare, prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., forma în vigoare la data introducerii acțiunii.

În speță, s-a reținut, reclamanții sunt încadrați în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni, județul Iași.

Așadar, cu privire la reclamanți, a apreciat instanța că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. rap. la alin. (3) al aceluiași articol, având în vedere că aceștia nu îndeplinesc funcția de procuror în cadrul unei unități de parchet de pe lângă instanța competentă să soluționeze litigiul. Competența Tribunalului Suceava ar fi fost atrasă doar în ipoteza în care reclamanții ar fi avut calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, întrucât instanța competentă să soluționeze litigiul în raport de locul de muncă și domiciliile reclamanților este Tribunalul Iași.

2.2). La data de 20 august 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Iași – secția I civilă, sub nr. x/2021, iar prin sentința civilă nr. 527/2022 din 07 martie 2022, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași și, în consecință: s-a declinat în favoarea Tribunalului Suceava competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în temeiul disp. art. 134 C., proc. civ., a fost suspendată judecata cauzei; a fost dispusă trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că, prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ. și a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale.

De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) - (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, noțiunea in "instanță" urmând a fi interpretată în sens extensiv.

Față de considerentele reținute în cuprinsul acestei decizii, având în vedere calitatea reclamanților de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași și, în consecință, a declinat în favoarea Tribunalului Suceava competența de soluționare a acțiunii, constatând ivit conflictul negativ de competență.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Iași, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

În cauză, reclamanții, procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni, au învestit instanța cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar, potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor.

Se reține că Legea nr. 310/2018 a modificat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competența facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ci și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care magistratul își desfășoară activitatea, dispozițiile aplicându-se în mod corespunzător și procurorilor.

În speță, reclamanții au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni, iar competența aparține, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripție își au domiciliul sau locul de muncă.

Prin urmare, având în vedere că reclamanții nu își desfășoară activitatea la unitatea de parchet de pe lângă instanța competentă să soluționeze cauza sau de pe lângă o instanță inferioară acesteia, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, se constată că aceasta nu se aplică și în speța de față, întrucât, la data înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului Suceava – 7 aprilie 2021, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. fusese modificat prin Legea nr. 310/2018, iar considerentele acesteia nu vizează situația din cauza pendinte.

Totodată, nici dispozițiile art. 127 alin. (2

) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanței de judecată, or în cauză calitatea de pârâți o au Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, care nu fac parte din categoria instanțelor de judecată, dispozițiile articolului precitat fiind de strictă interpretare.

Prin urmare, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Tribunalului Iași.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 127 alin. (1) și alin. (3) din același Cod, Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.