ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4456/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, la data de 29.10.2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, cu citarea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

I. Obligarea pârâților la recalcularea indemnizațiilor de încadrare în funcție de salarizarea aferentă salarizării corespunzătoare judecătorilor, cu luarea în considerare a vechimii în muncă, în magistratură, precum și a gradelor profesionale obținute, după caz, începând din data de 01.01.2018, precum și pentru viitor;

II. Emiterea unor ordine de salarizare în vederea stabilirii drepturilor salariate ale reclamanților la nivelul salarizării corespunzătoare judecătorilor, cu luarea în considerare a vechimii în muncă, în magistratură, precum și a gradelor profesionale obținute, după caz, începând din data de 01.01.2018, precum și pentru viitor;

III. Repararea prejudiciului creat prin neplata diferenței, în urma stabilirii unei salarizări diferențiate între procurori și judecători, reprezentând diferența dintre venitul pe care ar fi trebuit să îl obțină reclamanții conform salarizării stabilite pentru judecători în temeiul Legii nr. 153/2017 și venitul care le-a fost plătit efectiv, stabilit în urma emiterii ordinelor de salarizare, conform Ordinului procurorului general nr. 247/30.01.2018 privind stabilirea drepturilor salariate ale reclamanților, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

IV. Obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, instanța a reținut că în condițiile în care se solicită emiterea ordinelor de salarizare, se vorbește despre modalitatea de încadrare a reclamanților, care se face prin ordin de către Ministerul Justiției, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau Procurorul Șef, după caz.

Reținând dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, în contextul în care reclamanții invocă faptul că încadrarea lor nu este corectă, solicitând încadrarea prin raportare la nivelul salarizării corespunzătoare judecătorilor, criticând practic ordonatorul de credite pentru refuzul de a emite un ordin de salarizare, a apreciat tribunalul că, din rațiuni de simetrie juridică, acțiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare ar trebui să aibă același regim juridic ca și acțiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis și care este considerat legal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată soluționarea cauzei și înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în raport de obiectul principal al acțiunii, respectiv acordarea de drepturi salariale, cu invocarea discriminării ivite în timpul raportului de serviciu al reclamanților, litigiul este unul de dreptul muncii.

Cum în cauză reclamanții nu au formulat o plângere care să se circumscrie dispozițiilor art. 7, Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, ci au solicitat obligarea pârâtului la plata diferențelor dintre drepturile salariale primite și cele pretins cuvenite, invocând o situație de discriminare în cadrul raportului de serviciu, a apreciat curtea că aceste dispoziții speciale nu sunt incidente în cauză și nu pot fi extinse prin analogie la orice litigiu având ca obiect drepturile salariale ale magistraților.

Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, instanța a fost învestită cu o cerere formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, prin care au solicitat obligarea pârâților la recalcularea indemnizațiilor de încadrare în funcție de salarizarea aferentă salarizării corespunzătoare judecătorilor, cu luarea în considerare a vechimii în muncă, în magistratură, precum și a gradelor profesionale obținute, după caz, începând din data de 01.01.2018, precum și pentru viitor; Emiterea unor ordine de salarizare în vederea stabilirii drepturilor salariate ale reclamanților la nivelul salarizării corespunzătoare judecătorilor, cu luarea în considerare a vechimii în muncă, în magistratură, precum și a gradelor profesionale obținute, după caz, începând din data de 01.01.2018, precum și pentru viitor; Repararea prejudiciului creat prin neplata diferenței, în urma stabilirii unei salarizări diferențiate între procurori și judecători, reprezentând diferența dintre venitul pe care ar fi trebuit să îl obțină reclamanții conform salarizării stabilite pentru judecători în temeiul Legii nr. 153/2017 și venitul care le-a fost plătit efectiv, stabilit în urma emiterii ordinelor de salarizare, conform Ordinului procurorului general nr. 247/30.01.2018 privind stabilirea drepturilor salariate ale reclamanților, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective și obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare.

În speță, se constată că reclamanții nu au criticat conținutul unuia sau mai multor ordine de salarizare și indiferent de modalitatea de redactare a acțiunii, aceștia urmăresc recunoaștere unor drepturi salariale, solicitând, prioritar, emiterea unor noi ordine de salarizare.

Cererea reclamanților nu se încadrează, astfel, în prevederile art. 7 alin. (2) din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) al Anexei V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la Legea nr. 153/2017.

Competența materială a Curții de Apel București prevăzută de art. 7 din capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010 având un caracter special.

Obiectul cererilor soluționate de Curtea de Apel București este limitat la plângerea împotriva hotărârilor organelor de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ale colegiilor de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea - ceea ce nu este cazul în speță.

Potrivit statuărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite din Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 privind recursul în interesul legii "Magistrații constituie o categorie specială de personal care își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis". Raportului de muncă respectiv îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, care, la art. 1, prevede că "(1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, (…) precum și jurisdicția muncii. (2) Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.".

Potrivit art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, "(…) Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială".

Potrivit art. 8 alin. (2) din cap. VIII, Anexa V din Legea - cadru 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, "Indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi ale procurorilor (...) se stabilesc, (...), de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, (...), cu excepția cazurilor în care, prin lege specială sau prin prezenta lege, se prevede altfel".

Potrivit art. 131 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, (3) Bugetul pentru parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii este gestionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Din normele legale citate, rezultă că salariul procurorilor este stabilit prin act al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, act calificat de lege ca fiind act administrativ.

Cum obiectul prezentei cauzei este reprezentat de cererea de obligare a pârâților la emitere unor ordine privind stabilirea drepturilor salariale, în baza cărora să se procedeze la recalcularea indemnizațiilor de încadrare în funcție de salarizarea aferentă salarizării corespunzătoare judecătorilor, cu luarea în considerare a vechimii în muncă, în magistratură, precum și a gradelor profesionale obținute, după caz, începând din data de 01.01.2018, precum și pentru viitor, aceste pretenții intră în competența materială de soluționare a instanțelor de contencios administrativ.

Calificarea pe care legea o dă actului de stabilire a drepturilor salariale, ca fiind un act administrativ, lasă fără valoare, din perspectiva stabilirii competenței instanței de contencios administrativ, faptul că pretențiile sunt formulate în cadrul raportului juridic de muncă.

Așa fiind, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea unei autorități publice centrale la emiterea unor acte administrative cu caracter individual, având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, precum și cele ale art. 127 C. proc. civ., pentru înlăturarea oricăror suspiciuni referitoare la imparțialitatea judecătorilor ce urmează să soluționeze prezenta cauză, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este Curtea de Apel Alba Iulia.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2022.