ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4966/2022

Ședința din camera de consiliu de la 27 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, la data de 15.10.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, PÎCCJ-Direcția Națională Anticorupție, cu citarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, 1. obligarea pârâților la recalcularea indemnizațiilor de încadrare în funcție de salarizarea aferentă salarizării corespunzătoare judecătorilor, cu luarea în considerare a vechimii în muncă, în magistratură, precum și a gradelor profesionale obținute, după caz, începând din data de 01.01.2018, precum și pentru viitor, 2. emiterea unui ordin de salarizare în vederea stabilirii drepturilor salariale ale reclamantului la nivelul salarizării corespunzătoare judecătorilor, cu luarea în considerare a vechimii în muncă, în magistratură, precum și a gradelor profesionale obținute, după caz, începând din data de 01.01.2018, precum și pentru viitor, 3. repararea prejudiciului creat prin neplata diferenței, în urma stabilirii unei salarizări diferențiate între procurori și judecători, reprezentând diferența dintre venitul pe care ar fi trebuit să îl obțină conform salarizării stabilite pentru judecători în temeiul Legii nr. 153/2017 și venitul care i-a fost plătit efectiv, stabilit în urma emiterii ordinelor de salarizare, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective și obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare.

1.2. Prin sentința civilă nr. 1689 din 15 iunie 2021, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

A apreciat instanța că salarizarea personalului din justiție se face pe baza unor ordine/decizii de salarizare pe care trebuie să le emită în prealabil unul dintre ordonatorii de credite (în cazul din speță fiind vorba despre Ministrul Justiției, Președintele Î.C.C.J sau Procurorul Șef, după caz). În cazul în care angajatul este nemulțumit de modalitatea de calcul a salariului care rezultă din ordin, are posibilitatea să conteste actul administrativ, în conformitate cu dispozițiile alin. (2) din textul de lege citat.

Reclamantul invocă faptul că încadrarea sa nu este corectă, solicitând încadrarea prin raportare la nivelul salarizării corespunzătoare judecătorilor, criticând, practic, ordonatorul de credite pentru refuzul de a emite un ordin de salarizare, în conformitate cu textele legale incidente.

Tribunalul apreciază că, din rațiuni de simetrie juridică, acțiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare ar trebui să aibă același regim juridic ca și acțiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis și care este considerat ilegal.

În consecință, sunt aplicabile și în această pricină dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, întrucât aceste prevederi sunt speciale în ceea ce privește modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiție, competența materială de soluționare a pricinii aparținând Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Per a contrario, dacă s-ar considera că se pune în discuție doar plata drepturilor salariale, ar însemna ca încadrarea reclamantului să rămână cea veche, ceea ce ar avea drept rezultat necorelarea raportului de muncă real cu cel scriptic, or în prezenta cauză reclamantul solicită tocmai emiterea unui nou ordin de salarizare corespunzător nivelului salarizării judecătorilor.

Prin sentința civilă nr. 1710 din 18 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă, complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale.

A reținut Curtea că art. 7 alin. (1) și (2) din Cap. VIII-Reglementări specifice personalului din sistemul justiției al Anexei V-Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională la Legea-cadrul nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, stabilește competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București doar pentru soluționarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) (mai puțin, hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție), emise ca urmare a parcurgerii procedurii reglementate de acest articol de lege.

Or, aceste norme instituie o excepție de la regula în conformitate cu care litigiile privind drepturile salariale ale magistraților sunt de competența completelor/instanțelor specializate în conflicte de muncă, conform dispozițiilor art. 269 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicat, în referire la art. 95 pct. 1 din noul C. proc. civ. și potrivit normei cuprinse în art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Prin urmare, aceste pretenții ar fi putut fi solicitate în condițiile normei speciale prevăzute de art. 7 menționat doar dacă s-a fi urmat procedura specială reglementată de acest articol și numai cu caracter accesoriu, dacă s-ar fi contestat, în principal, o Hotărâre a organului de conducere al Parchetului corespunzător, ceea ce nu s-a realizat.

Legiuitorul a prevăzut competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal doar în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluționează contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.

Or, în cauză, reclamantul nu a formulat o astfel de plângere și nici nu a parcurs procedura contestației împotriva actului administrativ al ordonatorului de credite, ci a solicitat obligarea pârâților la recalcularea salariilor și emiterea pentru viitor a unui ordin de salarizare cu luarea în considerare a recalculării solicitate.

În ceea ce privește litigiile privind drepturile salariale ale magistraților procurori, în afara situației circumstanțiate prevăzute la art. 7 din cadrul Capitolului VIII- Reglementări specifice personalului din sistemul justiției - al Anexei nr. V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională - la Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competența de soluționare instanțelor de contencios administrativ, astfel că acestea urmează a intra sub jurisdicția muncii.

Aceasta întrucât, potrivit art. 278 alin. (2) din Codul muncii, "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective", iar conform art. 1 alin. (2), "prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii".

A mai reținut Curtea că raportul juridic pe care se grefează acțiunea (recalcularea și plata unor despăgubiri derivând din drepturi salariale) este un raport juridic de muncă sui generis, calificare stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia în interesul legii nr. 46 din 15 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 495/16 iulie 2009, și a mai făcut trimitere la considerentele Deciziei nr. 16 din 26 septembrie 2016, publicate în Monitorul Oficial nr. 110/09.02.2017, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a interpretat într-o manieră similară celor expuse anterior dispozițiile art. 1, art. 231 și art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003-Codul muncii, art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția civilă, complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează.

3.1. Conform art. 7 Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017:

"(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."

Legiuitorul a prevăzut competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal doar în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluționează contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.

3.2. Or, în cauză, reclamantul nu a formulat o astfel de plângere, nu a parcurs procedura contestației împotriva actelor administrative ale ordonatorului de credite, ci a solicitat obligarea pârâților la recalcularea drepturilor salariale, prin emiterea unui ordin de salarizare cu înlăturarea unei stări de discriminare și la plata diferenței dintre drepturile salariale primite și cele pretins cuvenite.

Așadar, dispozițiile speciale ale art. 7, Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu sunt incidente în cauză, ele neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturi salariale.

De asemenea, litigiul de față nu are natura unuia de contencios administrativ, câtă vreme reclamantul nu contestă un act administrativ tipic (ordinul de stabilire a drepturilor salariale) și nici nu deduce judecății un act administrativ asimilat, în condițiile în care din actele dosarului nu rezultă că s-a adresat ordonatorilor de credite pârâți, iar aceștia au respins sau nu au soluționat eventualele cereri.

Tot prin raportare la obiectul dedus judecății, Înalta Curte constată că nu există alte dispoziții speciale prin care să fie instituită competența materială a instanțelor de contencios administrativ.

Astfel, ori de câte ori legiuitorul a dorit ca litigiile privind anumite categorii profesionale să nu intre sub jurisdicția muncii, ci să fie soluționate de către instanțele de contencios administrativ, a prevăzut-o expres, prin instituirea unor norme speciale de atribuire a competenței. Spre exemplu, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

3.3. În privința litigiilor vizând drepturile salariale ale magistraților, în afara situației circumstanțiate prevăzute la art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competența de soluționare instanțelor de contencios administrativ, astfel că acestea intră sub jurisdicția muncii.

Potrivit art. 278 alin. (2) din Codul muncii, "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective", iar conform art. 1 alin. (2), "prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii."

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că instanța competentă material să soluționeze litigiul de față este instanța specializată în dreptul muncii, raportul juridic dedus judecății intrând în categoria conflictelor de muncă, iar nu a contenciosului administrativ, această calificare fiind dată și de către reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată depuse la secția civilă a Tribunalului Alba.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Alba, secția civilă, complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.