ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 18/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia și K., în calitate de judecător în cadrul Judecătoriei Sebeș, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: recalcularea indemnizațiilor de încadrare și a sporurilor aferente în funcție de salarizarea aferentă procurorilor cu grad de PÎCCJ, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 17.04.2008 și plata efectivă în continuare și pentru viitor, respectiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017; recalcularea indemnizațiilor de încadrare și a sporurilor aferente în funcție de salarizarea aferentă procurorilor din cadrul S.I.I.J., aceasta incluzând, pe lângă salarizarea specifică gradului de P.Î.C.C.J. și drepturile salariale specifice personalului detașat, care să fie incluse în indemnizația de încadrare, începând din data de 20.07.2018; repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu data de 17.04.2008 și, în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de magistrați, respectiv procurori și judecător, fiind încadrați în familia ocupațională "Justiție" în baza prevederilor legilor cadru de salarizare: Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 153/2017.

La termenul de judecată din data de 29.04.2021, instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată și formarea unui nou dosar privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. având calitatea de procurori.

După disjungerea cauzei, instanța, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj pentru soluționarea cererii formulate de reclamanții menționați.

Analizând această excepție, instanța a reținut că pretențiile reclamanților, procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, reprezintă un litigiu de muncă, iar raportat la dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența teritorială este dată, ca regulă, tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În cauză, nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanții nu au formulat o cerere de chemare în judecată "de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia" și nici nu își desfășoară efectiv activitatea în cadrul parchetului de pe lângă instanța căreia i-ar reveni competența de soluționare a cauzei.

Având în vedere că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., devin aplicabile prevederile de drept comun din legislația muncii în ce privește instanța competentă, iar potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul și potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Așadar, întrucât la momentul formulării acțiunii locul de muncă al reclamanților este în circumscripția Tribunalului Alba, raportat la dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 131 alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Alba.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Alba sub nr. x/2020*.

La primul termen de judecată, Tribunalul Alba, secția I civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba, reținând faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

În consecință Tribunalul Alba, secția I civilă a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Cluj și, constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două tribunale, în condițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 136 alin. (2) din același cod, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanții, având în vedere calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia și respectiv, judecător la Judecătoria Sebeș, au sesizat Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, invocând dispozițiile C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală activă și dispozițiile art. 127 din același cod.

Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale este instanța judecătorească de același grad aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Alba Iulia în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea reclamanții, în considerarea dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ.

Tribunalul Alba și Curtea de Apel Alba Iulia au calitatea de pârâți în cauză.

Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța inițial învestită, a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată și formarea unui nou dosar privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. având calitatea de procurori, reținând spre soluționare dosarul nou format având ca reclamantă pe doamna K., judecător în cadrul Judecătoriei Sebeș.

După disjungerea cauzei, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale pentru soluționarea cererii formulate de reclamanții procurori reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii, iar potrivit alin. (2), competența de soluționare a cererilor având ca obiect raporturile de muncă aparține instanței de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului.

Alin. (3) al aceluiași articol instituie excepția conform căreia, dacă sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Astfel, deși reclamanții care au calitatea de procurori instanța de judecată a luat măsura disjungerii și a constituit un dosar separat, o astfel de împrejurare nu face să dispară legătura dintre acestea, constând în finalitatea comună prefigurată, întrucât măsura disjungerii nu împiedică prorogarea de competență ce operează ca urmare a dispozițiilor art. 269 alin. (3) din Codul muncii.

Conform art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Alin. (2)

1

prevede că Adispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Înalta Curte constată că Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a fost în mod corect și legal sesizat, date fiind dispozițiile legale incidente cauzei, respectiv art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ. având în vedere că Tribunalul Alba și Curtea de Apel Alba Iulia, în circumscripția cărora unul dintre reclamanți își desfășoară activitatea, au calitatea de pârâți în cauză.

În consecință, luarea măsurii disjungerii nu putea atrage și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, pentru a se justifica măsura declinării dosarului la instanța considerată a fi cea de la domiciliul acestor reclamanți.

Deoarece Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a fost legal sesizat în temeiul art. 127 și 116 din C. proc. civ., și întrucât, în caz de disjungere, instanța de judecată rămâne competentă, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2022.