ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2441/2020

Ședința publică din data de 11 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, disjunsă prin încheierea din 25 septembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, reclamantul A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. - Birou Teritorial Cluj a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj:

- calcularea și acordarea salariului de funcție începând cu data de 01.02.2017 până în data de 31.12.2017, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în sumă de 1.450 RON, stabilit prin H.G. nr. 1/2017, fără alte sporuri și adaosuri, respectiv calcularea și acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportarea la solda de funcție/salariul de funcție stabilită la 1.450 RON;

- calcularea și acordarea salariului de funcție începând cu data de 01.01.2018 și până la 31.12.2018, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în sumă de 1.900 RON, stabilit prin H.G. nr. 846/2017, fără alte sporuri și adausuri, respectiv calcularea și acordarea sumelor compensatorii cu

caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportarea la solda de funcție/salariul de funcție stabilită la 1.900 RON;

- calcularea și acordarea salariului de funcție începând cu data de 01.01.2019 și pentru viitor, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în piață, în sumă de 2.080 RON, stabilit prin H.G. nr. 937/2018, fără alte sporuri și adaosuri, respectiv calcularea și acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportarea la solda de funcție/salariul de funcție stabilită la 2.080 RON;

- actualizarea acestor sume cu rata inflației, de la data scadenței fiecăreia și până la plata efectivă a sumelor datorate, precum și plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești, începând cu data nașterii dreptului la acțiune și până la data plății efective.

2.1. Prin sentința nr. 1946 din 25 septembrie 2019, Tribunalul Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând că reclamantul are domiciliul în județul Hunedoara, caz în care sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018.

2.2. Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1473 din 4 decembrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 87 din C. civ., reținând faptul că reclamantul are domiciliul legal, potrivit edidențelor Direcției pentru evidenta persoanelor și administrarea bazelor de date, în municipiul Lupeni, însă are și o reședință în municipiul Cluj Napoca unde locuiește efectiv și prestează muncă în favoarea autorității pârâte Inspectoratul de Poliție Județean Cluj.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează obligarea autorității pârâte la recalcularea salariului prin raportare la salariile de bază minime brute pe țară garantate în plată stabilite prin H.G. nr. 1/2017 (1.450 RON), H.G. nr. 846/2017 (1.900 RON) și H.G. nr. 937/2018 (2.080 RON), acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu acest salariu/soldă, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății, precum și plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici cu statut special, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. - Birou Teritorial Cluj, în calitate de reprezentant al funcționarilor publici cu statut special, așadar, nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018.

Textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului.

În cauză, aspectele care au generat conflictul negativ de competență vizează înțelesul noțiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate.

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.

Din analizarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, incidente în cauză, rezultă că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.

Cum aceste prevederi sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

În cauză, reclamantul are domiciliul în județul Hunedoara, astfel cum rezultă din evidențele Direcției pentru evidenta persoanelor și administrarea bazelor de date, aflându-se în circumscripția Tribunalului Hunedoara.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. - Birou Teritorial Cluj în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2020.