ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 98/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la 18.10.2018, reclamantul A., prin Sindicatul B., a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Satu Mare solicitând obligarea pârâtului la: 1. recalcularea salariului de funcție a reclamantului astfel încât să fie cel puțin egal cu salariul minim brut pe țară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu; 2. plata diferenței dintre salariul de funcție recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu și cel acordat efectiv; 3. plata sporurilor și a celorlalte drepturi salariale (indemnizații, compensații) la salariul de funcție cel puțin egal cu salariu minim brut pe țară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu; 4. plata diferenței dintre sporurile și celelalte drepturi salariale (indemnizații, compensații) calculate la salariul de funcție recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu și sporurile și celelalte drepturi salariale acordate efectiv, pe ultimii trei ani; 5. plata sumelor menționate actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și a dobânzii legale aferente; 6. plata cheltuielilor de judecată.

1.2. La termenul din 23 ianuarie 2019, Tribunalul a ridicat din oficiu excepția disjungerii cauzei în funcție de domiciliul reclamantului, cu consecința declinării cauzelor la Tribunalul Satu Mare.

Prin Sentința civilă nr. 349 din 23 ianuarie 2019, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul B. și pe pârât Inspectoratul de Poliție Județean Satu Mare, în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că, potrivit art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se poate adresa exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, competență teritorială care se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat.

În cauză, reclamantul domiciliază în județul Satu Mare, competența aparținând instanței de la domiciliul său.

Tribunalul Satu Mare, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 297 din 3 iulie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța, în raport cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și cu considerentele Deciziei nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că sindicatele au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, că, în cauză, reclamant este Sindicatul B.

Astfel, în raport cu sediul reclamantului sindicat, din București, a apreciat instanța că revine Tribunalului București competența de soluționare a acțiunii.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

3.1. Înalta Curte reține că acțiunea a fost formulată de Sindicatul B. în calitate de reprezentant al membrului de sindicat A., funcționar public cu statut special, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

3.2. Astfel, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acțiunii, 03.10.2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincție după cum acțiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres și la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

3.3. Din actele dosarului, rezultă că reclamantul A. domiciliază în județul Satu Mare și că acțiunea a fost formulată în numele său de Sindicatul B.. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentat și nu de reclamant.

Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Satu Mare, competent după domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul B. și pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Satu Mare în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN