ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5857/2024

Ședința publică din data de 06 decembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la:

2.1. Hotărârea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 901 din 31.07.2024, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, respectiv competența materială determinată prin aplicarea criteriului rangului autorității emitente. Cum ordonanța a fost emisă de Guvernul României, în aplicarea antereferitului criteriu, Curtea a stabilit că revine secției de contencios administrativ a curții de apel competența materială de soluționare a cauzei.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 442 din 16.10.2024, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Prahova –Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

În motivare, Curtea a reținut că art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ prevede explicit competența instanței de contencios administrativ în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității unei prevederi dintr-o ordonanță de guvern vătămătoare este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, independent de domeniul de reglementare al actului normativ. Astfel, având în vedere că temeiul juridic al acțiunii reclamantului este reprezentat de prevederile art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, acesta solicitând acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul creat prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021 declarată parțial neconstituțională, Curtea a apreciat că prezentul litigiu este în mod cert unul de contencios administrativ.

Din punct de vedere al compentenței materiale, Curtea a reținut dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în sensul aplicării criteriului valoric, întrucât privește plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, respectiv a unor creanțe fiscale, care nu sunt solicitate de la Guvernul României, ci de la Casa Județeană de Pensii Prahova.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțateși de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte reține că la data de 19.12.2022 reclamantul a învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni prin care a solicitat repararea prejudiciului produs, respectiv obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Prahova de a-i plăti suma reținută nelegal din pensie, cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate (CASS) în procent de 10% aplicat asupra valorii care depășește limita de 4000 RON din cuantumul pensiei brute, suma actualizată cu indicele de inflație și dobânda penalizatoare, începând de la data reținerii nelegale și până la data plății efective, apreciind ca fiind neconstituționale prevederile art. XXIV pct. 11-14, 16-20 și art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021, care au reglementat instituirea contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din pensii care depășesc 4000 RON, precum și obligația plății acesteia pentru persoanele fizice care au calitatea de pensionari și se înscriu în această ipoteză, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 și art. 6 din O.U.G. nr. 13/2011.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și a criteriului de determinare a competenței aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Înalta Curte reține că anterior introducerii acțiunii Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra neconstituționalității dispozițiilor criticate de reclamant din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 130/2021, admițând excepția de neconstituționalitate a acestora.

În acest sens, Înalta Curte constată că au devenit aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de O.U.G. nr. 130/2021, constând în plata unor sume egale cu reținerile efectuate din pensia acestuia cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din ceea ce depășește suma lunară de 4000 de RON pentru fiecare drept de pensie.

Raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea cererii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte la plata de despăgubiri pentru vătămarea produsă prin aplicarea dispozițiilor unei ordonanțe de urgență a Guvernului apreciată a fi neconstituțională, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze o pricină având această natură, respectiv criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În speță, suma fiind pretinsă cu titlu de despăgubiri în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că nu se aplică criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din acest act normativ, ci criteriul poziției în sistem a autorității publice pârâte. Având în vedere că dispozițiile contestate ale ordonanței de urgență au fost declarate neconstituționale, precum și faptul că reclamantul nu a chemat în judecată Guvernul, ci doar Casa Județeană de Pensii Prahova, Înalta Curte stabilește că, în cauză, competența materială va fi determinată în raport cu criteriului rangul autorității locale de la care au fost solicitate despăgubiri, respectiv Casa Județeană de Pensii Prahova.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova în favoarea Tribunalului Prahova – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 06 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispozițiapărților prin intermediul grefei instanței.