ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 342/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 342/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată la data de 21.03.2023 pe rolul Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat instanței ca în baza probelor administrate și a temeiurilor legale invocate să oblige pârâtul la plata către reclamantă a despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului cauzat direct prin art. XXIV pct. 11 pct. 12, pct. 13, pct. 16, pct. 18 și ale art. XXV alin. (1) lit. c) cu referire la pct. 12,13,16,18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, constând în plata sumei de 3181 RON reprezentând echivalentul sumelor reținute din pensie în perioada 01.01.2022-27.12.2022 în temeiul O.U.G. nr. 130/2021 cu titlul de contribuție la asigurările de sănătate, actualizată cu rata inflației și plata dobânzii legale penalizatoare, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1 Prin sentința civilă nr. 124 din data de 12 iunie 2023 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii civile în favoarea Curții Tribunalului Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că acțiunea exercitată de reclamantă nu se poate încadra în nici una dintre situațiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004 iar, în condițiile în care prin art. 10 alin. (1) se stabilește competența materială și teritorială a instanțelor de contencios administrativ în raport de prevederile art. menționat, instanța competentă nu se poate stabili în funcție de criteriile prevăzute în art. 10 din lege.
2.2. Prin sentința civilă nr. 1398 din 7.11.2023 a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că obiectul litigiului îl constituie, în esență, acordarea de despăgubiri de către Guvernul României ca urmare a punerii în aplicare a dispozițiilor art. XXIV pct. 11 pct. 12, pct. 13, pct. 16, pct. 18 și ale art. XXV alin. (1) lit. c) cu referire la pct. 12,13,16,18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, apreciind că secția de contencios administrativ a Curții de Apel Constanța este competentă material să soluționeze litigiul în raport de rangul autorităților pârâte centrale chemate în judecată prin acțiune.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:
Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.
În speță, reclamanta se consideră vătămată de aplicarea prevederilor art. XXIV și art. XXV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, declarate neconstituționale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ declarat neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată: "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. …
(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorității pârâte (autoritate publică centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamanta.
Reține Înalta Curte că problema de drept a făcut obiectul unei soluții de principiu adoptate în cadrul Ședinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curți de unificare a jurisprudenței, consacrat de art. 126 (3) din Constituția României și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că: "Raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții".
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2024.