ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 562/2024

Ședința publică din data de 1 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.03.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând:

I. obligarea pârâtului la plata către reclamantă a despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului cauzat direct prin art. XXIV pct. 11, pct. 12, pct. 13, pct. 16, pct. 18 și ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative constând în:

a. plata sumei de 1756 RON reprezentând echivalentul sumelor reținute din pensie în perioada 01.012022 – 27.12.2022 în temeiul O.U.G. nr. 130/2021 cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate, actualizată cu rata inflației;

b. plata dobânzii legale penalizatoare, aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului;

II. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 123 din 12 iunie 2023, Curtea de Apel Constanța a admis excepția necomptenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța – secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată este acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, act normativ ce a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 650/2022 a Curții Constituționale.

În acest context, cum obiectul cererii de chemare în judecată nu privește "anularea actelor administrative emise în baza acestora (ordonanțelor guvernului), precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative", iar competența de soluționare nu este stabilită expres prin dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a apreciat că, din punct de vedere material, în primă instanță, competent este tribunalul conform principiului ierarhiei instanțelor de judecată și prevederilor art. 96 pct. 1 și art. 95 pct. 1 C. proc. civ. din care rezultă că Tribunalul este instanța cu plenitudine de comptență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.06.2023, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1397 din 7 noiembrie 2023, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în raportat de rangul central al autorității pârâte față de care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și art. 99 alin. (2) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri de către pârâtul Guvernul României, ca urmare a punerii în aplicare a dispozițiilor art. XXIV pct. 11, 12, 13, 16 și 18 din O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituțională.

Având în vedere cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă prin care acesta se consideră vătămată printr-o ordonanță a Guvernului, devin incidente dispozițiile art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României care stabilesc că instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.

Totodată, față de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte față de care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării.

Pentru toate aceste considerente, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform dovezilor de la dosar reclamanta având domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Constanța, Înalta Curte reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Constanța.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Constanța.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 1 februarie 2024.