ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6014/2023

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21.03.2023 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului cauzat direct prin art. XXIV pct. 11, pct. 12, pct. 13, pct. 16, pct. 18 și ale art. XXV alin. (1) lit. c) (cu referire la pct. 12,13,16,18) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, constând în: a. plata sumei de 4903 RON, reprezentând echivalentul sumelor reținute din pensie în perioada 01.01.2022-27.12,2022 în temeiul O.U.G. nr. 130/2021 cu titlul de contribuție la asigurările de sănătate, actualizată cu rata inflației și b. plata dobânzii legale penalizatoare, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

2.1. Prin sentința civilă nr. 125 din data de 12.06.2023, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că acțiunea exercitată de reclamantă nu se poate încadra în nici una dintre situațiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care instanța competentă nu se poate stabili în funcție de criteriile prevăzute în art. 10 din lege.

În raport de astfel de aspecte, Curtea de Apel Constanța a opinat că, în situația în care obiectul cererii de chemare în judecată nu privește "anularea actelor administrative emise în baza acestora (ordonanțelor guvernului), precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative" iar competența de soluționare nu este stabilită expres prin dispozițiile art. 10 din lege, din punct de vedere material, în primă instanță, competent este tribunalul, conform principiului ierarhiei instanțelor de judecată și prevederilor art. 96 pct. 1 și art. 95 a pct. 1 C. proc. civ.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1173 din 05.10.2023, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale materiale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În susținerea soluției adoptate, Tribunalul Constanța a argumentat, în esență, că, deși litigiul pendinte nu este unul privitor la un act administrativ, emis de guvern ca autoritate centrală, trebuie avut în vedere că el este unul dat în competența instanței de contencios administrativ prin art. 9 din Legea nr. 554/2004, care permite "Acțiunile împotriva ordonanțelor guvernului", astfel că, fiind un litigiu de contencios administrativ, instanța competentă trebuie să fie una stabilită potrivit prevederilor art. 10 din același act normativ.

De asemenea, Tribunalul Constanța a apreciat că litigiul nu este unul care să privească "taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora", ci plata unei despăgubiri ca urmare a unei vătămări produse printr-o ordonanță de urgență, motiv pentru care trebuie avut în vedere criteriul rangului autorității emitente și nu cel valoric.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ si fiscal, pentru considerentele ce succedă:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal) îl constituie, în esență, chestiunea competenței materiale, în raport de criteriile reglementate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din analiza cererii de chemare în judecată se reține că reclamanta a solicitat, în fapt, acordarea de despăgubiri (constând în restituirea sumelor reținute din pensia lunară, potrivit O.U.G. nr. 130/2021, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate), susținând existența unei vătămări cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor acestui act normativ. Pe cale de consecință, cererea cu care reclamanta a învestit instanța de judecată se încadrează în tipul special de acțiune judiciară în contencios administrativ reglementat de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Regulile de determinare, din ierarhia instanțelor de judecată, a competenței de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ, sunt cele reglementate de art. 10 din Legea nr. 554/2004, aceste prevederi fiind incidente atât în materia acțiunilor de tip general, reglementate de art. 8 din Legea nr. 554/2004, dar și în cea a celor de tip special, reglementate de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze o pricină având această natură, mai precis criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Având în vedere și jurisprudența consolidată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de care instanța învestită cu soluționarea regulatorului de competență este datoare să țină seama (Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 6 decembrie 2007 pronunțată în cauza Beian contra României, parag. 39 și 63), dar și faptul că, în speță, suma a fost pretinsă cu titlu de despăgubiri în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte consideră că, în litigiul pendinte, nu este aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din acest act normativ, ci cel al rangului central al autorității publice emitente a ordonanței de urgență declarate neconstituționale. Cum ordonanța a fost emisă de Guvernul României, în aplicarea antereferitului criteriu, se reține că revine secției de contencios administrativ a curții de apel competența materială de soluționare a cauzei.

În consecință, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantei, care, în litigiul pendinte, potrivit dovezilor de la dosar, se află în circumscripția teritorială a Curții de Apel Constanța.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ si fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.