ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6299/2021

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată initial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019, reclamantul Centrul de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică pentru persoane adulte cu handicap Urlați, jud. Prahova a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Galați și D.G.A.S.P.C. Galați: - bligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 34.746,35 RON - c/v diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere care revine ca obligație de plată beneficiarei A., pentru anul 2017 (1.01.- 31.12.2017). - obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 36.534,63 RON - c/v diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere care revine ca obligație de plată beneficiarei A. pentru anul 2018 (1.01.- 31.12.2018). - obligarea pârâților la daune moratorii - actualizarea sumelor de mai sus cu rata inflației calculată de la momentul plății, până la achitarea efectivă a acesteia. Urmare a declinării competenței de soluționare, Tribunalul Galați a pronunțat sentința nr. 467/16.10.2020, respingând excepția lipsei capacității procesuale de folosință și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean Galați, invocată de acest pârât prin întâmpinare, dar și acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.

Hotărârea supusă revizuirii Prin decizia nr. 153 din 16 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a decis următoarele: "Admite recursul declarat de reclamantul Centrul de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică pentru persoane adulte cu handicap Urlați împotriva sentinței nr. 467 din 16.10.2020 a Tribunalului Galați în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimații Consiliul Județean Galați și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați, având ca obiect pretentii. Casează sentința civilă nr. 467/16.10.2020 pronunțată de Tribunalul Galați și în rejudecare: Admite acțiunea formulată de reclamantul Centrul de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică pentru persoane adulte cu handicap Urlați în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Galați, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați, având ca obiect "pretentii". Obligă pe pârâții Consiliul Județean Galați și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului să plătească reclamantului sumele de 34.746,35 RON aferentă anului 2017 și 36.534,63 aferentă anului 2018 cu titlu de diferență dintre costul mediu lunar si contribuția lunară de întreținere." Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că persoanele pentru care reclamantul solicită decontarea cheltuielilor au fost instituționalizate anterior adoptării normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, prin H.G. nr. 268/2007, iar la momentul apariției Legii nr. 448/2006, s-a prevăzut în mod expres obligația legală de decontare a acestor cheltuieli de către consiliul județean sau local în raza căruia își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului.

Cererea de revizuire La data de 7.04.2021, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 153 din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta a arătat că soluția pronunțată prin decizia nr. 153 din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Galați este contrară deciziei nr. 13R/2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2009, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată, privind aceleași părți, obiect și cauză. S-a precizat, totodată, că, din anul 2006-2007, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 488/200 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și a H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, cauze similare care au avut aceleași părți, obiect și cauză au fost soluționate de Tribunal Prahova, respectiv Curtea de Apel Ploiești, întrucât C.R.R.N.P.A.H Urlați își are sediul în județul Prahova. Hotărârea a cărei revizuire se cere conține dispoziții potrivnice și față de deciziile nr. 475/2019 și nr. 189/2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, respectiv sentinței nr. 766/2020, ce au fost atașate cererii de revizuire. A mai arătat revizuenta că dispozițiile noului C. proc. civ. au schimbat forma textului anterior, în sensul că sunt avute în vedere ambele efecte ale autorității de lucru judecat, cel clasic în care se regăsește tripla identitate de părți, ca și cauza de față, cât și cel raportat la identitatea de părți și situație litigioasă, ca și în cazul deciziilor enumerate anterior. Decizia a cărei revizuire se solicită este potrivnică deciziei din dosarul x/2009, cu același obiect, cauză și părți (beneficiar A.), iar motivarea acesteia, potrivnică deciziei nr. 13R/2015, încalcă toate principiile de drept, întrucât, fiind a doua cauză se impunea a se țină seama de ceea ce s-a pronunțat în primul dosar (7563/233/2009). Astfel, în motivarea hotărârii a cărei revizuire se solicită se arată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 34 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 488/2006, întrucât beneficiarul (A.) a fost internat în Centrul Urlați încă din anul 1989, legea neaplicându-se retroactiv. Cu toate acestea, în aceeași hotărâre instanța aplică, retroactiv, dispozițiile art. 54 din Legea nr. 448/2006, fără a avea în vedere dispozițiile în tot contextul lor, întrucât aceasta își motivează soluția doar pe alin. (1) și alin. (2) al art. 54, excluzând alin. (5), conform căruia "modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice de aplicare.". Pe lângă acest aspect, fără a se raporta la motivarea deciziei anterioare (și nici la cea a celorlalte decizii pronunțate în cauze similare), instanța a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 34 din Normele de aplicare, dar a admis cererea de chemare în judecată întemeiată în drept pe dispozițiile art. 54 din Legea nr. 448/2006 și art. 34 din normele de aplicare. În același timp, în cuprinsul hotărârii se regăsesc motive contrare, întrucât, deși se reține în considerente faptul că "finanțarea fiecărui centru public este asigurată din bugetul județului în raza căruia funcționează...", iar la dosarul cauzei s-a dovedit că sursa banilor necesari întreținerii beneficiarilor centrului provine de la bugetul de stat, prin exercițiul bugetar anual (fapt recunoscut și de către intimată în referatele de calcul anexate), instanța a obligat la plată, fără nici un temei legal, Consiliul Județean Galați și D.G.A.S.P.C. Galați. Greșită este motivarea hotărârii la pct. 2 al aceluiași alineat, unde se face referire la calculele D.G.A.S.P.C. Galați, în condițiile în care singurele calcule aparțineau Consiliului Județean Prahova, D.G.A.S.P.C. Galați făcând apărări strict pe dreptul în sine, izvorât din lege și nu pe calcule. De asemenea, eronată este și motivarea formulată la punctul 4 a hotărârii conform căreia se reține culpa D.G.A.S.P.C. Galați pentru neîncheierea Protocolului nr. 719/07.02.2017 și nr. 1521/10.01.2018, fără a se analiza faptul că aceste protocoale contravin dispozițiilor legale și se dă efect juridic unui act care nu a fost însutit de părți. D.G.A.S.P.C. Galati nu a încheiat nici un protocol pentru perioada 2017 -2018, înscrisurile atașate neavând nici o valoare juridică, întrucât ele nu poartă semnătura reprezentantului legal, directorul general al direcției, așa cum impune legea. Având în vedere faptul că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică unei hotărâri pronunțate într-o cauză similară cu același obiect, cauză și părți, că este potrivnică și altor hotărâri pronunțate în cauze similare de instanțe de același grad existând o identitate a aspectului litigios, se solicită admiterea cererii de revizuire și anularea ultimei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Galați.

Apărările formulate de intimat Intimatul Consiliul Județean Galați a depus întâmpinare la data de 17.05.2021, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei și, în rejudecare, menținerea soluției de respingere a acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând cererea de revizuire în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare. Articolul menționat reglementează condițiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre acestea. Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în litigii care s-au derulat între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză juridică. Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Se reține, astfel, că o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții: - existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice; - hotărârile să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite; - cea de a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; - hotărârile pretins contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat. Reglementând procedura de judecată a cererii de revizuire, dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Așadar, se impun a fi analizate cu prioritate condițiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ. Prima condiție are în vedere existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice. În opinia revizuentei hotărârile pretins contradictorii sunt reprezentate, pe de o parte, de decizia nr. 153 din 16 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019, iar pe de altă parte, de decizia nr. 13R/2015 din 21.01.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2009, ambele ale Curții de Apel Galați . Contrarietatea invocată vizează soluțiile pronunțate prin cele două hotărâri, în primul dosar acțiunea fiind respinsă în primă instanță, soluție menținută prin respingerea recursului, iar în cel de-al doilea dosar acțiunea fiind admisă definitiv în rejudecarea dispusă urmare a admiterii recursului. Următoarele condiții de admisibilitate impun ca hotărârile să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite, în prezenta cauză fiind vorba despre Curtea de Apel Galați, iar cea de a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese. Contrar susținerilor revizuentei, Înalta Curte constată neîndeplinirea cerinței identității de părți în cele două dosare, în condițiile în care în dosarul nr. x/2019 au figurat ca părți Centrul de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică pentru persoane adulte cu handicap Urlați, Consiliul Județean Galați, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați, iar în dosarul nr. x/2009 părți au fost Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați, Consiliul Județean Galați. De asemenea, nu se poate vorbi nici despre identitate de obiect și cauză, întrucât cele două dosare au vizat plata sumelor reprezentând diferența dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere care revine ca obligație de plată beneficiarilor, conform dispozițiilor Legii nr. 448/2006, sumele fiind solicitate pentru perioade diferite (2007-2008, respectiv 2017-2018) . Ultimele două condiții de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. impun hotărârilor pretins contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat. Înalta Curte observă că în cadrul dosarului nr. x/2019, revizuenta a depus mai multe hotărâri judecărești pronunțate în spețe apreciate ca fiind similare, invocând efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, iar instanța de recurs le-a analizat și le-a avut în vedere la pronunțarea soluției. Reglementarea acestui efect pozitiv urmărește evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești, însă nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare, care nu pot fi ignorate. În acest context, trebuie menționat că impunerea cerinței ca a doua instanță să nu fi fost sesizată cu existența primei hotărâri și să nu se fi pronunțat ea însăși asupra autorității de lucru judecat este determinată de natura juridică a instituției revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare, instanța de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către cea de-a doua instanță în fața căreia s-a invocat acest aspect. Cu alte cuvinte, instanței de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face numai într-o cale de atac de reformare, iar nu pe calea revizuirii formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cadrul căreia instanța nu este chemată să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită, în fapt, în prezenta în cauză. Pentru considerentele expuse, constatând neîndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor de admisibilitate anterior examinate, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge calea extraordinară de atac formulată.