ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2349/2021

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Galați – secția de contencios administrativ și fiscal, la 22 august 2016, sub nr. x/2016 și, ulterior, declinată la Tribunalul Galați, secția I civilă, unde a fost înregistrată sub nr. x/2016*, reclamantul A. a chemat în judecată Unitatea Administrativ Teritorială Galați - Consiliul Județean Galați, solicitând instanței să dispună: obligarea pârâtului la plata sumei de 153.000 RON, reprezentând remunerații lunare pentru perioada 4.11.2013 și până în prezent, și, în continuare, până la data încetării mandatului de administrator special în procedura insolvenței societății "B." S.A. Galați, sumă ce urmează a fi acordată cu reținere la sursă, deci, după plata impozitului și contribuțiilor datorate potrivit legislației în vigoare la data scadenței; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziții din Legea contenciosului administrativ coroborate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 616/2017 din 22 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Galați – secția I Civilă a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii; a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților U.A.T. Județul Galați și Consiliul Județean Galați; a respins, ca nefondată, excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 1/03.03.2014, emisă de reprezentantul Consiliului Județului Galați și a respins, ca nefondată, acțiunea în pretenții formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Județul Galați și Consiliul Județean Galați. Totodată, în ce privește contravaloarea ajutorului public judiciar acordat reclamantului A., în sumă de 2172 RON, instanța a stabilit că rămâne în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a formulat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac, schimbarea în tot a hotărârii apelate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, cu obligarea intimatelor-pârâte la plata remunerațiilor lunare începând cu data de 4.11.2013 și până la data încetării mandatului de administrator special în procedura insolvenței societății B. S.A. Galați, sumă ce urmează a fi acordată cu reținere la sursă potrivit legislației în vigoare la data scadenței obligației de plată, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze în fond și apel.

Prin decizia civilă nr. 254/A din 25 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apei Galați – secția I Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 616 din 22.05.2017, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, prin care a susținut că instanța a pronunțat decizia recurată cu încălcarea normelor de drept material constând în dispozițiile art. 18 din Legea nr. 85/2006.

Prin decizia nr. 903 din 18 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 254/A din 25 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția I Civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă la 11 februarie 2020, sub nr. x/2016**.

Prin decizia civilă nr. 53/A din 27 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Galați – secția I Civilă a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimații-pârâți U.A.T. Jud. Galați și Consiliul Județean Galați împotriva sentinței civile nr. 616/2017 din 22.05.2017, pronunțată de Tribunalul Galați, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Totodată, a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 153.000 RON, din care se vor reține sumele aferente impozitului și contribuțiilor datorate bugetului de stat și bugetelor speciale pentru remunerația de 4500 RON brut lunară, datorată începând cu data de 04.11.2013 și până la 04.09.2016.

A mai obligat pârâții la plata către reclamant a remunerației în sumă de 4500 RON brut lunar, din care se vor reține sumele aferente impozitului și contribuțiilor datorate bugetului de stat și bugetelor speciale, datorată în continuarea datei de 04.09.2016, până la încetarea activității de administrator special.

De asemenea, a obligat intimații-pârâți la plata către reclamant a sumei de 8558,25 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și apel, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorarii de avocat.

Totodată, a dispus ca suma totală de 3258,25 RON, reprezentând taxe judiciare de timbru pentru care apelantul reclamant a beneficiat de ajutor public judiciar să fie suportată de intimații-pârâți U.A.T. Jud. Galați și Consiliul Județean Galați.

A înlăturat din sentința apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și a menținut celelalte dispoziții.

Împotriva acestei decizii, la 13 iulie 2020, pârâții Consiliul Județean Galați și U.A.T. Județul Galați, prin Președintele Consiliului Județean, au declarat recurs, prin care au solicitat admiterea căii de atac și, în rejudecare, modificarea deciziei atacate în sensul menținerii sentinței nr. 616/22.05.2017, pronunțată de Tribunalul Galați – secția Civilă, ca fiind legală și temeinică.

În motivare, recurenții au arătat că, potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

Mai arată că, în jurisprudență s-a statuat că, în caz de casare cu trimitere, instanța care urmează să rejudece trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat.

Față de aceste considerente, recurenții susțin că textul trebuie aplicat în sensul că, în limitele casării - totale sau parțiale, reluând judecata de la actul de procedură anulat și respectând dezlegarea deja dată în recurs unor probleme de drept, instanța de trimitere va ține seama de toate motivele invocate în legătură cu acele aspecte ale procesului pentru care s-a dispus rejudecarea. Susțin că jurisprudența a interpretat constant că rejudecarea nu poate privi toate aspectele, ci trebuie să se desfășoare în limitele casării, respectiv ale indicațiilor date de instanța de recurs în decizia de casare.

Evocând parte din considerentele deciziei pronunțate în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenții menționează că instanța de recurs nu a adus critici modului de pronunțare a sentinței primei instanțe, care, în fapt, nu s-a pronunțat asupra aplicării art. 18 din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, apreciază că instanța de fond a reținut corect faptul că, prin decizia nr. 1/03.03.2014 a fost stabilit doar cuantumul remunerației administratorului special desemnat de reprezentantul acționarului unic și debitorul acestei remunerații, fără a se emite, însă, și o decizie de numire în funcția de administrator special a unei persoane anume.

Totodată, au învederat că doar instanța de apel a considerat că izvorul remunerației îl constituie decizia nr. 1/2014, aspect criticat de Î.C.C.J., motiv pentru care, apreciază că pronunțarea instanței de fond asupra faptului că reclamantul nu a dovedit și existența unei decizii de numire în funcția de administrator special și asupra faptului că instanța nu a fost învestită cu vreun capăt de cerere accesoriu, constând în analiza legalității deciziei nr. 1/2014, rămân cu putere de lucru judecat, ele fiind deja analizate și neavând legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, au susținut că instanța de apel nu a ținut seama de limitele casării și, cu toate că a ținut cont de dispozițiile Î.C.C.J., iar apelul are caracter devolutiv, aspectele reținute de instanța de fond asupra cărora nu s-a pronunțat Î.C.C.J. au putere de lucru judecat și nu pot fi reluate în rejudecarea cauzei.

Recurenții consideră că și în privința aplicării deciziei Î.C.C.J. instanța de apel a depășit limitele casării, în sensul că, asupra obligației de plată a remunerației cuvenite administratorului special, Î.C.C.J. a statuat definitiv și obligatoriu că ea izvorăște din lege, respectiv din prevederile art. 18 din Legea nr. 85/2006, însă, asupra persoanei căreia îi incumbă obligația de suportare a remunerației cuvenite administratorului special, instanța de apel constată că instanța de recurs a stabilit că aceasta este fie debitoarea, fie acționarii/asociații, pentru că acestora le profită activitatea administratorului special.

Având în vedere că nici reclamantul, în calitate de beneficiar al acestei decizii, și nici administratorul judiciar nu au contestat decizia în ceea ce privește plătitorul remunerației, iar acționarul unic al S.C. B. S.A. a hotărât, printr-un act legal, ca remunerația administratorului special să fie plătită din averea debitoarei, cât și faptul că instanța de recurs a reținut că remunerația poate fi plătită din averea debitoarei, recurenții arată că instanța de fond nu a ținut cont de toate aceste aspecte și a decis că doar acționarului unic Consiliul Județean Galați îi incumbă, potrivit legii, obligația de suportare a remunerației administratorului special.

Totodată, mai arată că, deși instanța de apel a reținut că averea B. S.A. era neîndestulătoare pentru a acoperi această remunerație, din rapoartele lunare depuse de lichidatorul judiciar al debitoarei, rezulta clar că aceasta avea venituri din care să plătească administratorul special.

În concluzie, arată că, deși instanța de apel, în rejudecare, a reținut faptul că, potrivit adresei nr. x/17.08.2016 emisă de administratorul judiciar, reclamantul și-a îndeplinit atribuțiile de administrator special, inclusiv la nivelul anului 2016, aceasta i-a obligat pe pârâți la plata către reclamant a remunerației în sumă de 4500 RON brut lunar, din care se vor reține sumele aferente impozitului și contribuțiilor datorate bugetului de stat și bugetelor speciale, în continuarea datei de 04.09.2016, până la încetarea activității de administrator special a reclamantului, la 08.10.2019.

De asemenea, au mai arătat că instanța de apel nu a administrat probe noi în apel, respectiv dovada faptului că reclamantul și-a exercitat atribuțiile de administrator special între anii 2016-2019.

Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I Civilă, sub nr. x/2016** care, prin încheierea nr. 2552 din 25 noiembrie 2020, a admis excepția necompetenței funcționale a secției I Civile a Î.C.C.J. și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe rolul secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul a fost înregistrat la 15.12.2020, sub nr. x/2016***.

La 22 februarie 2021, în termen legal, intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Față de întâmpinarea ce le-a fost comunicată, recurenții-pârâți nu au formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 8 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă a dispus comunicarea raportului, pentru a se depune punct de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Față de raportul comunicat, la 23 iunie 2021, intimatul-reclamant, prin avocat, a depus punct de vedere prin care a achiesat la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea completului de filtru din 21 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de recurenții-pârâți Consiliul Județean Galați și U.A.T. Județul Galați, prin Președintele Consiliului Județean Galați, împotriva deciziei civile nr. 53/A din 25 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția I Civilă în dosarul nr. x/2016, stabilind, totodată, termen de judecată la 9 noiembrie 2021 ora 10, în vederea soluționării recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul dosarului nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă îl constituie recursul declarat de recurenții-pârâți Consiliul Județean Galați și U.A.T. Județul Galați, prin Președintele Consiliului Județean, împotriva deciziei civile nr. 53/A din 25 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția I Civilă, în dosarul nr. x/2016, recurs prin care au solicitat admiterea căii de atac, reținerea cauzei spre rejudecare și, în rejudecare, modificarea deciziei atacate în sensul menținerii sentinței civile nr. 616/2017 din 22 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Galați – secția Civilă, ca fiind legală și temeinică.

În esență, recurenții-pârâți au susținut că, în primul ciclu procesual, instanța de recurs nu a adus critici sentinței primei instanțe, care, în fapt, nu s-a pronunțat asupra aplicării art. 18 din Legea nr. 85/2006. Au considerat că, în rejudecare, instanța de apel a depășit limitele casării, cu toate că, asupra obligației de plată a remunerației cuvenite administratorului special, instanța supremă, în primul ciclu procesual, a statuat definitiv și obligatoriu că ea izvorăște din lege, respectiv din prevederile art. 18 din Legea nr. 85/2006.

Or, asupra persoanei căreia îi incumbă obligația de suportare a remunerației cuvenite administratorului special, instanța de apel a constatat că instanța de recurs a stabilit că aceasta este fie debitoarea, fie acționarii/asociații, pentru că acestora le profită activitatea administratorului special.

Având în vedere că nici reclamantul, în calitate de beneficiar al acestei decizii, nici administratorul judiciar, nu au contestat decizia în ceea ce privește plătitorul remunerației, iar acționarul unic al B. S.A. a hotărât, printr-un act legal, ca remunerația administratorului special să fie plătită din averea debitoarei, cât și faptul că instanța de recurs a reținut că remunerația poate fi plătită din averea debitoarei, recurenții-pârâți au susținut că instanța de fond nu a ținut cont de toate aceste aspecte și a decis că doar acționarului unic Consiliul Județean Galați îi incumbă, potrivit legii, obligația de suportare a remunerației administratorului special.

Instanța supremă constată că, prin decizia nr. 903 din 18 aprilie 2019, pronunțată în primul ciclu procesual, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 254/A din 25 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția I Civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 616 din 22 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Galați – secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Astfel, în primul ciclu procesual, instanța supremă a reținut că, în mod greșit și cu încălcarea evidentă a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 85/2006, instanța de apel a apreciat că izvorul obligației de plată pentru remunerația recurentului-reclamant îl constituie Decizia nr. 1/2014, coroborată cu restul înscrisurilor emise de către acționarul unic, iar nu însăși calitatea acestuia de administrator special, derivată din lege, pentru activitatea prestată.

Prin urmare, s-a reținut că dreptul la remunerație, fiind expres prevăzut de lege, indiferent de cât timp a trecut de la momentul deschiderii procedurii sau de la data ori modalitatea desemnării administratorului special, după caz, plata sumelor cu acest titlu este obligatorie, astfel cum prevăd dispozițiile inserate în alin. (1) al art. 18 din Legea nr. 85/2006, modificată.

Având în vedere că, prin decizia nr. 903 din 18 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, a fost dezlegată în mod definitiv și obligatoriu problema aplicării dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, Înalta Curte constată că, în rejudecare, prin decizia civilă nr. 53/A din 25 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016 instanța de apel a reținut caracterul definitiv și obligatoriu al deciziei de casare cu privire la faptul că obligația de plată a remunerației cuvenite administratorul special izvorăște din lege, respectiv din prevederile art. 18 din Legea nr. 85/2006.

Având în vedere că, prin decizia de casare s-a statuat că remunerația administratorului special și obligația de plată a acesteia își au izvorul în lege (art. 18 din Legea nr. 85/2006), și nu în actul juridic prin care s-a stabilit remunerația - Decizia nr. 1 a reprezentantului Consiliului Județean Galați din data de 3.03.2014, instanța de apel, în rejudecare, trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ceea ce a și făcut. A argumentat în mod întemeiat de ce a stabilit această obligație în sarcina acționarului unic al debitoarei (Consiliul Județean Galați), și nu în sarcina debitoarei înseși.

Prin urmare, în lumina considerentelor deciziei de casare, nu are nicio relevanță conduita reclamantului, în calitate de beneficiar al respectivei decizii și nici a administratorului judiciar care, potrivit susținerilor recurenților, nu au contestat decizia în ceea ce privește debitorul remunerației.

Contrar susținerilor recurentei, aspectul inexistenței unei decizii de numire a reclamantului în funcția de administrator special nu a intrat în puterea lucrului judecat prin neapelarea soluției instanței de fond asupra acestei statuări. Dimpotrivă, criticile din apel vizează soluția tribunalului în întregul ei, astfel că în mod corect curtea de apel a devaluat fondul în integralitate ținând seama și de chestiunile de drept dezlegate de instanța de casare.

Cât privește raționamentul prin care instanța de apel, în rejudecare, a ajuns la concluzia că averea debitoarei era neîndestulătoare pentru a acoperi respectiva remunerație, față de care autorii prezentului demers judiciar au formulat anumite critici prin care au susținut că, din rapoartele lunare depuse de lichidatorul judiciar al debitoarei, rezulta că aceasta avea venituri, Înalta Curte reține că aceste aspecte, vizează chestiuni de temeinicie, care nu pot face obiectul cenzurii instanței de recurs.

Aceleași concluzii se impun și în ceea ce privește critica referitoare la faptul că instanța de apel nu a depus suficiente diligențe pentru dovedirea împrejurării că reclamantul și-a exercitat atribuțiile de administrator special între anii 2016-2019.

Apreciind că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-pârâți Consiliul Județean Galați și U.A.T. Județul Galați, prin Președintele Consiliului Județean Galați, împotriva deciziei civile nr. 53/A din 25 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția I Civilă în dosarul nr. x/2016.

Cu privire la cererea formulată de intimatul-reclamant A. de obligare a recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte constată că înscrisul aflat la dosarul de recurs atestă efectuarea de către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 4000 RON.

Constatând culpa procesuală a recurenților-pârâți Consiliul Județean Galați și U.A.T. Județul Galați, prin Președintele Consiliului Județean Galați în declanșarea litigiului de față, în raport de cererea formulată de intimatul-reclamant A., urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligând recurenții-pârâți la plata sumei de 4000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-pârâți Consiliul Județean Galați și U.A.T. Județul Galați, prin Președintele Consiliului Județean Galați, împotriva deciziei civile nr. 53/A din 25 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția I Civilă în dosarul nr. x/2016.

Obligă pe recurenții-pârâți la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 4000 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2021.