Decizia nr. 2364/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 6362/2017 a Judecătoriei Galați

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 10.01.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială com. Barcea, jud. Galați, a solicitat obligarea pârâților A., B., C. și D. să-i plătească în solidar suma de 293.096,96 RON, actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație calculate de la data înregistrării acțiunii și până la plata debitului. Prin sentința civilă nr. 6362 din 25 septembrie 2017 Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă.

Sentința pronunțată de Tribunalul Galați Prin sentința civilă nr. 1452 din 18 decembrie 2019 Tribunalul Galați a admis acțiunea, a obligat în solidar pe pârâții A., C. și D. să plătească reclamantei suma de 293.096,96 RON, cu titlu de prejudiciu, a respins ca nefondată cererea formulată în contradictoriu cu pârâta B. și a respins ca nefondată cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați Prin decizia civilă nr. 64/A din 6 iulie 2020, Curtea de Apel Galați, secția civilă a respins, ca nefondată, excepția prescripției dreptului la acțiune; a admis apelul declarat de pârâții A., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 1452 din 18 decembrie 2019; a schimbat în parte sentința apelată și, în rejudecare: a respins, ca inadmisibilă, acțiunea promovată în contradictoriu și cu pârâții A., C. și D.. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate referitoare la soluția pronunțată în contradictoriu cu pârâta B.. A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta UAT Comuna Barcea, jud. Galați, împotriva aceleiași sentințe civile și a obligat pe reclamanta-apelantă să plătească pârâtului-apelant A. suma de 4.770 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în apel.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 64/A din 6 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bârcea, prin Primar. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 24 august 2020. Recursul a fost comunicat intimaților la 17 septembrie 2020, astfel cum reiese din dovezile de comunicare aflate la dosar. În motivarea cererii de recurs, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bârcea, prin Primar a susținut că soluția instanței de apel de respingere a acțiunii ca inadmisibilă este nelegală, instanța de apel reținând incidența prevederilor răspunderii contractuale, întrucât prejudiciul este rezultatul încheierii unor contracte. Referitor la această chestiune, reclamanta arată că părțile contractelor la care se face referire în cauză sunt altele decât pârâții din prezenta cauză, și, în consecință, nu poate fi antrenată răspunderea contractuală față de persoane care nu au fost parte în contract, fiind incidente prevederile răspunderii delictuale. Prin cel de al doilea motiv de recurs, reclamanta critică soluția instanței de apel cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată, susținând că onorariul de avocat este exagerat de mare pentru un singur termen de judecată, fără ca instanța de apel să analizeze și să acorde cheltuielile de judecată în funcție de munca depusă în dosar și fără a avea în vedere tabloul orientativ cu onorariul avocaților aprobat de Uniunea Avocaților din România. La 14 octombrie 2020, cu respectarea termenului prevăzut de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ., intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat . Tot la 14 octombrie 2020, cu respectarea termenului prevăzut de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ., a formulat întâmpinare și intimatul C., prin care a solicitat respingerea recursului ca "inadmisibil" pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. . La 15 octombrie 2020, cu respectarea termenului prevăzut de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ., a formulat întâmpinare și intimata D., prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. (fila x).

Procedura de filtru Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că, în măsura în care completul de filtru va aprecia că nu este posibilă încadrarea criticilor formulate în niciun din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ar fi incidentă excepția nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. (prin întâmpinare fiind invocată și de către intimata D. neîncadrarea criticilor în motivele de casare), iar, în măsura în care se va trece peste această excepție, va aprecia asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ. Prin rezoluția din 21 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată la 9 noiembrie 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul în raport de excepția nulității, invocată prin întâmpinarea depusă de către intimata D., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal. Conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În speță, Înalta Curte constată că aspectele dezvoltate de recurentă în primul motiv al cererii de recurs vizează nemulțumirile sale față de admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, considerând că sunt incidente prevederile răspunderii delictuale, însă fără a dezvolta critici de nelegalitate a deciziei Curții de Apel, astfel încât nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului. În ceea ce privește susținerea reclamantei că părțile contractelor la care s face referire în cauză sunt altele decât cele din dosar este de observat că instanța de apel a analizat, în mod concret, fiecare contract raportat la fiecare dintre părțile din dosar. Or, în acest context, susținerile privind lipsa identității dintre părțile contractelor și pârâții din prezenta cauză, vizează temeinicia hotărârii, iar nu legalitatea acesteia. Într-o atare situație în care recurentul doar reiterează propria poziție procesuală adoptată în derularea litigiului, fără a releva o greșeală în evaluarea judiciară ce susține hotărârea atacată cu recurs, nu există suportul critic necesar spre a se verifica și stabili, în coordonatele motivelor de casare reglementate prin art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., nelegalitatea evaluării realizate de instanța de apel. Drept urmare, criticile recurentei nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate în cererea de recurs. Înalta Curte reține că instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ. Reproducerea, prin cererea de recurs, a nemulțumirilor părților cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Or, obiectul recursului constituindu-l deciziei nr. 64/A din 6 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluția de admitere a excepției inadmisibilității și de respingere a acțiunii. Prin cel de al doilea motiv de recurs, recurenta critică soluția instanței de apel cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată către pârâtul A. în cuantum mult prea mare, în opinia recurentei. Față de această critică, Înalta Curte constată că nici acest motiv de recurs nu poate fi subsumat motivelor de casare prevăzute expres de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., relevante în acest sens fiind considerentele ce se regăsesc în Decizia nr. 3/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, conform cărora cheltuielile "cu onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii și o evaluare a ponderii pe care instanța trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanență, la circumstanțele cauzei, instanța de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face. În aceste condiții, proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecință, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.." În concluzie, întrucât aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și nu se grefează pe conținutul deciziei atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.