Decizia nr. 2126/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. 1.1. Prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, la data de 03.10.2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., în calitate de reprezentant legal al minorului B., C., în calitate de reprezentant legal al minorului D., E., în calitate de reprezentant legal al minorului F., G., în calitate de tutore al lui H., I., în calitate de tutore al lui J., K., în calitate de reprezentant legal al minorului L., M., în calitate de reprezentant legal al minorului N., O., în calitate de reprezentant legal al minorului P., Q., în calitate de reprezentant legal al minorului R., S., în calitate de reprezentant legal al minorului T., U., în calitate de reprezentant legal al minorului V., W., în calitate de reprezentant legal al minorului X., Y., în calitate de reprezentant legal al minorului Z., AA., în calitate de curator al lui BB., CC., în calitate de reprezentant legal al minorului DD., EE., în calitate de reprezentant legal al minorului FF., GG., în calitate de tutore al lui HH., II., JJ., în calitate de reprezentant legal al minorului KK., LL., în calitate de reprezentant legal al minorului MM., NN., în calitate de reprezentant legal al minorului OO., PP., în calitate de reprezentant legal al minorului QQ., RR., în calitate de reprezentant legal al minorului SS., TT., în calitate de reprezentant legal al minorului UU., VV., în calitate de reprezentant legal al minorului VV., WW., în calitate de reprezentant legal al minorului XX., YY., în calitate de reprezentant legal al minorului ZZ., AAA., în calitate de reprezentant legal al minorului BBB., CCC., în calitate de reprezentant legal al minorului DDD., EEE., în calitate de reprezentant legal al lui FFF., GGG., în calitate de reprezentant legal al lui HHH., III., în calitate de reprezentant legal al minorului JJJ., III., în calitate de reprezentant legal al minorului KKK., LLL., în calitate de reprezentant legal al minorului MMM., NNN., în calitate de reprezentant legal al minorului OOO., PPP., în calitate de reprezentant legal al lui QQQ., RRR., în calitate de reprezentant legal al minorului SSS., TTT., în calitate de reprezentant legal al lui UUU., VVV., în calitate de reprezentant legal al minorului WWW., XXX., în calitate de reprezentant legal al minorului YYY., ZZZ., în calitate de reprezentant legal al minorului AAAA., BBBB., în calitate de reprezentant legal al minorului CCCC., DDDD., în calitate de reprezentant legal al minorului EEEE., FFFF., în calitate de reprezentant legal al minorului GGGG., HHHH., în calitate de reprezentant legal al minorului IIII., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Brăila, au solicitat obligarea pârâtului menționat la plata retroactivă, pentru perioada ianuarie- decembrie 2017, a majorării cu 50% a drepturilor materiale reprezentând alocație de hrană, de cazarmament ce trebuie acordate copiilor și tinerilor cu handicap, instituționalizați în școli speciale sau în învățământul de masă. Prin sentința civilă nr. 271 din 15.07.2020, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții menționați anterior, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Brăila, și a obligat pârâtul să plătească reclamanților majorarea de 50% a drepturilor materiale reprezentând alocație de hrană, de cazarmament pentru perioada ianuarie- decembrie 2017. A disjuns cererea în privința reclamanților L. asistat de mama sa K., HH. prin tutore GG., YYY. asistat de mama sa JJJJ. și GGGG., și a dispus formarea unui dosar nou cu termen de judecată la data de 02.09.2020 pentru când s-a dispus citarea părților, reclamanții cu mențiunea de a depune, sub sancțiunea suspendării cererii, certificate de încadrare în grad de handicap valabile pentru întreaga perioadă vizată prin cererea de chemare în judecată iar dacă acestea nu există să facă precizări cu privire la perioada vizată în privința reclamanților L., HH., YYY. și GGGG.. 1.

Împotriva sentinței civile nr. 271 din 15.07.2020 a Tribunalului Brăila a formulat recurs Consiliul Județean Brăila, solicitând casarea sentinței atacate ca nelegală și modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Prin decizia nr. 1081/22.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost admis recursul declarat de către pârât, casată în parte sentința recurată și, în rejudecare, a fost respinsă cererea reclamanților B. prin tutore A., D. prin tutore C., F., H. prin tutore G., J. prin tutore I., N. asistat de mama sa M., P. asistat de mama sa O., R. asistat de mama sa Q., T. prin tutore S., V. reprezentat de mama sa U., X. reprezentat de mama sa W., Z., BB., DD., FF. prin tutore EE., II., KK. asistat de mama sa JJ., MM. asistat de mama sa LL., OO. reprezentat de tatăl său NN., QQ. asistat de mama sa PP., SS. reprezentat de mama sa RR., UU., VV. reprezentat de tatăl său VV., XX., ZZ. reprezentat de mama sa YY., BBB. reprezentat de mama sa AAA., DDD. asistată de mama sa CCC., FFF. prin tutore EEE., HHH., JJJ. reprezentat de mama sa III., KKK. asistată de mama sa III., MMM. asistat de mama sa LLL., OOO. asistat de mama sa NNN., QQQ. prin tutore PPP., SSS. asistată de mama sa RRR., UUU. prin tutore TTT., WWW. reprezentat de mama sa VVV., AAAA., CCCC. asistat de mama sa BBBB., EEEE. reprezentată de mama sa DDDD., IIII. asistat de mama sa HHHH., ca neîntemeiată. De asemenea, au fost menținute dispozițiile privind disjungerea cererii în privința reclamanților L., HH., YYY. și GGGG.. 1.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs au formulat contestație în anulare reclamanții B., prin reprezentant legal, A., D., F., H., J., L., N., P., R., T., V., X., Z., BB., DD., FF., HH., II., KK., MM., OO., QQ., SS., UU., VV., XX., ZZ., BBB., DDD., FFF., HHH., JJJ., KKK., MMM., OOO., QQQ., SSS., UUU., WWW., YYY., AAAA., CCCC., EEEE., GGGG., IIII., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (3) pct. 2 C. proc. civ., fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 10.02.2021, sub nr. x/2021. 2. Hotărârea pronunțată în contestație în anulare. Prin decizia definitivă nr. 327 din data de 6 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis contestația în anulare a deciziei civile nr. 1081/22.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2019, formulată de contestatorii B.-prin reprezentant legal A., D., F., H., J., L., N., P., R., T., V., X., Z., BB., DD., FF., HH., II., KK., MM., OO., QQ., SS., UU., VV., XX., ZZ., BBB., DDD., FFF., HHH., JJJ., KKK., MMM., OOO., QQQ., SSS., UUU., WWW., YYY., AAAA., CCCC., EEEE., GGGG., IIII., în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Județean Brăila. A dispus anularea deciziei nr. 1081/22.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul x/2019 și, în rejudecare: A respins ca nefondat recursul declarat de către pârâtul Consiliul Județean Brăila împotriva sentinței nr. 271/15.07.2020 pronunțată de Tribunalul Brăila și a obligat recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată avansate de către intimații-reclamanți în cuantum de 4.000 RON în recurs precum și la plata sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată avansate aferente contestației în anulare. 3. Recursul exercitat împotriva deciziei pronunțate în contestație în anulare. Împotriva deciziei menționate la pct. 2 din prezenta decizie a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean Brăila, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.. A solicitat casarea deciziei nr. 327/06.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nelegală, cu consecința modificării hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În dezvoltarea recursului promovat recurentul-pârât a susținut, în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt și a soluției pronunțate de instanța de fond, că soluția asupra contestației în anulare a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în speță a dispozițiilor art. 129 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care au fost interpretate în favoarea intimaților. În acest sens a redat dispozițiile legale evocate și a făcut trimitere la Ordinul nr. 2298/2012 privind aprobarea Procedurii-cadru de evaluare a persoanelor adulte în vederea încadrării în grad și tip de handicap, apreciind că intenția legiuitorului a fost majorarea cu 50 % a drepturilor acordate exclusiv copiilor infectați cu HIV sau bolnavi de SIDA și nu tuturor copiilor cu handicap. De asemenea, a invocat prevederile Ordinului nr. 762/1992/2007 din 31 august 2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, precum și dispozițiile art. 86 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, opinând în sensul că legiuitorul a prevăzut încadrarea în grad de handicap a copiilor infectați cu HIV sau bolnavi de SIDA, de aici și rațiunea acestuia de a spori drepturile cu 50 % numai categoriilor de copii în mod expres precizate. Ca urmare, a arătat că și-a însușit și îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, în sensul adoptării actelor administrative necesare în vederea respectării drepturilor copiilor și tinerilor cu nevoi speciale, în limitele prevederilor legale. A mai făcut recurentul trimitere la adresa nr. x/21.11.2016 emisă de Ministerul Educației Naționale și a subliniat că, dacă s-ar interpreta norma legală în sensul sugerat de intimații-reclamanți și acceptat ca atare de instanța de fond, s-ar putea înțelege că majorarea se cuvine copiilor cu handicap, "handicap sau handicap", iar din coroborarea dispozițiilor Legii nr. 448/2006 cu cele ale Legii nr. 272/2004, rezultă fără dubiu că beneficiarii majorării cu 50 % a sumelor cuvenite copiilor cu CES sunt limitativ indicați, în speță copiii cu handicap care suferă de HIV/SIDA, și nu toți copiii cu handicap. Așadar, a apreciat că soluția instanței de recurs este una temeinică, întrucât au fost analizate toate aspectele deduse judecății, Curtea de Apel Galați în mod corect reținând că majorarea cu 50% în raport de sumele acordate, prevăzută de art. 129 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, se referă numai la copii, nu și la tineri; precum și faptul că majorarea cu 50% în raport de sumele acordate se referă doar la copiii cu handicap, infectați cu HIV sau bolnavi de SIDA, și nu la toți copiii pentru care a fost stabilit un grad de handicap. Or, dacă intenția legiuitorului ar fi fost ca majorarea cu 50% prevăzută de art. 129 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 să se aplice tuturor copiilor cu handicap, consideră recurentul că nu ar mai fi reluată între virgule mențiunea explicativă "infectați cu HIV sau bolnavi de SIDA". De aceea, a considerat că hotărârea dată în contestație în anulare este profund nelegală și în mod categoric părtinitoare, întrucât instanța a ignorat apărările invocate de Consiliul Județean Brăila și nu a procedat la o judecată obiectivă. Pentru considerentele arătate a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei nr. 327/06.04.2021 și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, ca nefondată. În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 508 alin. (4), art. 483 și art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., art. 519 și urm. din același Cod, Legea nr. 1/2011 privind Educația națională, H.G. nr. 423/2016, Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Ordinul nr. 762/1992/2007 din 31 august 2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește în grad de handicap, precum și Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Apărările formulate în cauză. La data de 11.08.2021 intimații-reclamanți, prin avocat KKKK., au formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Brăila, invocând excepția inadmisibilității recursului în raport de prevederile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., în virturea cărora hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, în speță aceasta fiind definitivă. Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Galați este temeinică și legală în contextul unei practici judiciare similare, evidențiată în cuprinsul întâmpinării. De asemenea, intimații-reclamanți, prin reprezentantul convențional-avocat KKKK., au depus concluzii scrise în cuprinsul cărora au reiterat susținerile privind inadmisibilitatea recursului și au solicitat obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest demers judiciar, în cuantum de 5.850 RON reprezentând onorariu de avocat dovedit cu înscrisurile depuse la dosar. La termenul din data de 7 aprilie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare de intimații-reclamanți.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de recurs, excepție invocată de intimații-reclamanți prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată, urmând să constate inadmisibilitatea recursului pârâtului, în considerarea argumentelor ce succed. Obiectul cererii de recurs de față îl reprezintă decizia nr. 327 din 6 aprilie 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Prin decizia menționată, instanța învestită cu soluționarea unei contestații în anulare, a admis contestația în anulare a deciziei civile nr. 1081/22.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2019, formulată de contestatorii B.-prin reprezentant legal A., D., F., H., J., L., N., P., R., T., V., X., Z., BB., DD., FF., HH., II., KK., MM., OO., QQ., SS., UU., VV., XX., ZZ., BBB., DDD., FFF., HHH., JJJ., KKK., MMM., OOO., QQQ., SSS., UUU., WWW., YYY., AAAA., CCCC., EEEE., GGGG., IIII., în contradictoriu cu intimatul-pârât Consiliul Județean Brăila. A dispus anularea deciziei nr. 1081/22.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul x/2019 și, în rejudecare: A respins ca nefondat recursul declarat de către pârâtul Consiliul Județean Brăila împotriva sentinței nr. 271/15.07.2020 pronunțată de Tribunalul Brăila și a obligat recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată avansate de către intimații-reclamanți în cuantum de 4.000 RON în recurs precum și la plata sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată avansate aferente contestației în anulare. Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. În conformitate cu art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Astfel, C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, în cuprinsul art. 457 alin. (1) prevăzându-se că: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege enunțate supra rezultă, așa cum s-a arătat în precedent, că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În cauza de față, pârâtul a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, formulând critici din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ. și solicitând, prin urmare, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a reclamanților ca nefondată. Instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare a soluționat cauza, verificând legalitatea deciziei pronunțate de prima instanță de recurs. În acest sens a anulat decizia nr. 1081/22.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 și, rejudecând cauza, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Brăila împotriva sentinței nr. 271/15.07.2020 a Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Conform art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". Or, în aplicarea art. 10 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a soluționat recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Brăila, prin decizia nr. 1081/22.12.2020, care a fost anulată în urma soluționării contestației în anulare formulate de reclamanți, prin decizia recurată în cauza pendinte, pronunțată de aceeași Curte de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în rejudecarea recursului declarat de pârâtul menționat, hotărâre care este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Așadar, în urma admiterii contestației în anulare și a rejudecării recursului, Curtea de Apel Galați a analizat cauza pe fond și a pronunțat o soluție de respingere a recursului pârâtului Consiliul Județean Brăila ca nefondat, hotărâre care, astfel cum s-a evidențiat, este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. De altfel, art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului". În acest context normativ, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 327 din data de 6 aprilie 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal este definitivă, iar recursul promovat de pârâtul Consiliul Județean Brăila împotriva acesteia este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Totodată, se reține că prin jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că "(…..) sunt supuse recursului acele hotărâri judecătorești expres prevăzute de lege, iar o hotărâre judecătorească poate fi atacată numai cu acele căi de atac care sunt prevăzute de lege. Mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituție prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părțile interesate și Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege" (Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 913 din 16 decembrie 2014, parag. 24). Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ce formează obiectul prezentului demers judiciar, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind incident principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., în aplicarea căruia va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimații-reclamanți prin întâmpinarea formulată în cauză, și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârât. Totodată, în raport de soluția pronunțată asupra excepției inadmisibilității recursului, nu va mai proceda la verificarea hotărârii din perspectiva criticilor invocate, analiza acestora fiind de prisos. Cât privește solicitarea intimaților-reclamanți de obligare a recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că acestea reprezintă suma de bani în care se regăsesc toate cheltuielile pe care partea care a câștigat procesul le-a efectuat în cadrul litigiului soluționat prin hotărârea judecătorească. Potrivit art. 451 alin. (1) C. proc. civ.: "Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului". În speță, pârâtul Consiliul Județean Brăila a promovat calea extraordinară de atac a recursului, iar prin întâmpinarea și concluziile scrise formulate în cauză, intimații-reclamanți, prin avocat KKKK., au solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat, precum și obligarea părții recurente la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.850 RON reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu chitanța nr. x/04.04.2022 depusă la dosarul de recurs . În temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată". În aplicarea dispozițiilor legale precitate, Înalta Curte va admite cererea intimaților-reclamanți și va obliga recurentul-pârât să plătească acestora cheltuielile de judecată avansate în recurs și dovedite ca atare, în acord cu dispozițiile art. 452 C. proc. civ., având în vedere că, raportat la modalitatea de soluționare a recursului, recurentul-pârât este partea care a căzut în pretenții în accepțiunea prevederilor legale incidente în materie.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs. În virtutea argumentelor expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul art. 508 alin. (4) coroborat cu art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârât, ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,