ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1894/2022

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra contestației în anulare deduse judecății, reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 617A din 11 martie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3586 din 26 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul B..

Prin decizia civilă nr. 1137 din 24 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 765 din 1 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a pentru cauze cu minori și de familie.

2.1. Motivele cererii

Împotriva deciziei civile nr. 617A din 11 martie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă, în dosarul nr. x/2020 și a deciziei civile nr. 1137 din 24 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare.

În cuprinsul cererii, contestatoarea a solicitat anularea hotărârilor menționate, invocând aspecte ce vizează pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului C., precum și sustragerea de la plata acesteia de către tatăl minorului.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 și art. 509 C. proc. civ.

2.2. Apărările formulate în cauză

În cauză nu au fost depuse întâmpinări.

În ceea ce privește contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei civile nr. 617A din 11 martie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă, în dosarul nr. x/2020, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 505 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația în anulare se îndreaptă la instanța a cărei hotărâre se atacă".

Așadar, competența soluționării contestației în anulare aparține instanței care a pronunțat decizia atacată.

În aplicarea dispozițiilor legale precitate, rezultă că instanța competentă în soluționarea contestației în anulare a deciziei civile nr. 617A din 11 martie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă, este Tribunalul București, în favoarea căreia Înalta Curte își va declina competența.

Referitor la admisibilitatea căii de atac formulate împotriva deciziei civile nr. 1137 din 24 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, instanța reține următoarele:

Cu titlu prealabil, se constată că cererea formulată de contestatoarea A. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 7 iunie 2022, sub nr. x/2022, și, desi a fost încadrată în drept atât pe dispozițiile art. 503, cât și pe cele ale art. 509 C. proc. civ., a fost calificată de petentă în petitul cererii depuse la dosar ca fiind "contestație în anulare", sens în care va fi analizată ca atare.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare.

Pe această cale nu pot fi puse în discuție probleme de fond ori săvârșirea unor greșeli de judecată, oricare ar fi natura lor.

Analizând cererea dedusă judecății din perspectiva art. 503 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare obișnuită, și care dispune în sensul că:"Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata", Înalta Curte reține că această normă legală sancționează judecarea unei cauze cu încălcarea obligației imperative vizând citarea părților, instituită prin art. 153 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel."

Or, în speță, se constată că, pentru termenul din 24 mai 2022 la care a avut loc judecata recursului și când instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac, constestatoarea a fost legal citată, dovada în acest sens fiind procesul-verbal de înmânare de la dosarul nr. x/303/2019 al Înaltei Curți.

Analizând prezenta cale de atac din perspectiva art. 503 alin. (2) pct. 1-4 C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială, se reține că nici aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză.

Astfel, motivul privitor la necompetență, prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. se referă exclusiv la necompetența instanței care a pronunțat hotărârea care se atacă, textul precizând expres ca necompetența instanței care a pronunțat hotărârea contestată să fi fost absolută și excepția de necompetență să fi fost invocată în fața acelei instanțe, iar instanța să fi omis a se pronunța asupra ei.

Or, în cauză, se reține că, în fața instanței de recurs, nu a fost invocată excepția necompetenței absolute a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului împotriva deciziei civile nr. 765 din1 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a pentru cauze cu minori și de familie, astfel cum impun dispozițiile legale anterior redate.

Din actele dosarului rezultă că în calea de atac a recursului a fost invocată doar excepția inadmisibilității recursului, de către instanță, excepție care a fost admisă, iar recursul a fost respins în consecință.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., dispozițiile legale prevăd că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Erorile materiale la care se referă norma procedurală anterior menționată vizează aspecte formale ale judecății, care trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei, iar pentru verificarea acestor situații nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, deoarece contestația în anulare este o cale de atac de retractare, și nu de reformare a unei decizii definitive, ceea ce înseamnă că nu poate fi formulată pentru a provoca rejudecarea cauzei pe fondul său, respectiv pentru a repune în discuție nelegalitatea hotărârii, ca urmare a invocării unor greșeli materiale care, în fapt, vizează pretinse greșeli de judecată relative la dezlegarea dată de instanță cererii de recurs.

În cadrul contestației în anulare, contestatoarea nu a indicat care sunt greșelile materiale, în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci s-a referit doar la aspecte ce vizează pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului C., precum și sustragerea de la plata acesteia de către tatăl minorului.

Referitor la motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în raport de formularea clară a acestui text, rezultă că această cale extraordinară de atac nu este admisibilă decât în cazul în care instanța de recurs, respingând în totalitate sau admițând în parte recursul, a omis analizarea unui motiv de recurs ce ar fi putut conduce la admiterea în tot a acestuia, iar nu și atunci când instanța a respins recursul în temeiul unei excepții procesuale, cum este în cauza dedusă judecății, deoarece numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

Or, având în vedere că, în cauză, recursul a fost respins, ca inadmisibil, urmare a admiterii excepției inadmisibilității, invocată din oficiu, se constată că nici motivul de contestatie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu este incident în speță.

Înalta Curte reține că nici motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nu este incident în cauză, deoarece acest text de lege are în vedere situația în care instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, or, în speță, instanța a fost învestită cu soluționarea unui singur recurs, și anume cel formulat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 765 din1 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1137din 24 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1137din 24 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Declină, în favoarea Tribunalului București, competența de soluționare a contestației în anulare formulate de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 617 din 11 martie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.