ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2141/2022

HOTĂRÂRE

03.11.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2141/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 29 octombrie 2021, contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimatul B., solicitând instanței să dispună anularea încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită și a tuturor actelor subsecvente, respectiv anularea executării silite însăși, și suspendarea executării silite până la pronunțarea unei soluții definitive în cauză.

În motivare, contestatoarea a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. 6926 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București la 10 octombrie 2019 în dosarul nr. x/2018, instanța a dispus desfacerea căsătoriei părților prin acord și stabilirea situației juridice a minorului rezultat din căsătoria părților, respectiv exercitarea autorității părintești în comun, stabilirea domiciliului minorului la locuința mamei și obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.

În drept, contestația este întemeiată pe dispozițiile art. 659, art. 712 și art. 713 alin. (2) C. proc. civ.

II. Hotărârea pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București:

Prin sentința nr. 10387 din 6 decembrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea A. și pe intimatul B., în favoarea Judecătoriei Găești.

Prima instanță învestită cu soluționarea cauzei a reținut incidența prevederilor art. 712, art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și a constatat că debitoarea contestatoare are domiciliul legal stabilit în orașul Găești, județul Dâmbovița încă din anul 2014, astfel cum rezultă din verificările DEPABD, iar la data sesizării organului de executare, respectiv la 19 august 2021, debitoarea locuia în orașul Găești împreună cu fiul său.

În raport cu dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 și art. 130 alin. (2) C. proc. civ., instanța a apreciat întemeiată excepția necompetenței teritoriale de ordine publică față de împrejurarea că domiciliul debitoarei contestatoare nu se situează în circumscripția Judecătoriei Sectorului 5 București.

III. Hotărârea pronunțată de Judecătoria Găești:

Prin sentința civilă nr. 1056 din 9 septembrie 2022, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimat, și a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 5 București competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B..

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Instanța învestită prin declinare a aplicat dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu care contestația la executare se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. a reținut că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ., schimbarea domiciliului sau sediul debitorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și art. 89 C. civ., instanța a reținut că noțiunea "domiciliu", inserată în dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința principală a debitorului, ci adresa unde acesta locuiește efectiv.

Aplicând aceste dispoziții legale și ținând seama că reședința debitoarei și a minorului, la data sesizării organului de executare, era în București, a constatat că instanța de executare este Judecătoria Sector 5 București.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență privește contestația la executare, formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul B., prin care s-a solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 300/2021 și a tuturor actelor subsecvente, respectiv anularea executării silite însăși.

Prin cererea înregistrată la 19 august 2021 de BEJ C., intimatul-creditor B. a solicitat executarea silită a sentinței civile nr. 6926 din 10 octombrie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2018, prin care contestatoarea debitoare a fost obligată să respecte programul de legături personale dintre intimat și fiul său minor, D., formându-se astfel dosarul de executare nr. 300/2021.

Prin încheierea din 16 septembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București în dosarul nr. x/2021, s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6926 din 10 octombrie 2019 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2018.

Conflictul negativ de competență este generat de modul de interpretare a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în vederea determinării instanței de executare.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

De asemenea, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Înalta Curte constată că, în cauză, încuviințarea executării silite a fost dispusă prin încheierea din 16 septembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București în dosarul nr. x/2021, astfel că, din perspectiva exigențelor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., odată ce instanța de executare a fost stabilită ca fiind Judecătoria Sector 5 București, acesteia îi revine competența soluționării contestației la executare.

În sprijinul raționamentului expus sunt și statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție din decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, în sensul că, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Astfel, în motivarea deciziei menționate, s-a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Prin urmare, ținând seama de împrejurarea că instanța de executare a fost deja determinată prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, de caracterul imperativ al normei înscrise în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata că Judecătoria Sectorului 5 București este instanța de executare și, în consecință, aceleiași instanțe îi revine și competența de a soluționa contestația la executare.