ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1353/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 06.09.2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., stabilirea domiciliului minorei C., la tată; obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503-505, art. 400-401, art. 483, art. 486 și art. 496 din C. civ., art. 148-151, art. 192 și 194-197 din C. proc. civ.

La data de 15.10.2021, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 3 București.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 12072/15.11.2021, Judecătoria Sector 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

A reținut instanța că părțile au divorțat, conform sentinței nr. 1209/02.02.2011 pronunțate de Judecătoria Sector 3 București în dosarul nr. x/2010, minorul fiind încredințat mamei.

Ulterior, prin sentința nr. 8558/18.06.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013, s-a dispus exercitarea autorității părintești în comun și stabilirea unui program de vizită în favoarea tatălui. De asemenea, în cadrul considerentelor sentinței civile menționate s-a stabilit că locuința minorului este la mamă, fără stabilirea expresă a adresei de domiciliu.

Apoi, prin sentința nr. 237/29.01.2019 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 499/A/01.10.2019 pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost respinsă cererea reclamantului de stabilire a locuinței minorului la tată și s-a dispus stabilirea unui nou program de vizită în favoarea acestuia.

Din susținerile ambelor părți rezultă că în cursul anului 2017, mama s-a mutat împreună cu minorul în Sighetu Marmației, județul Maramureș, unde au locuit de atunci până în prezent. De asemenea, din susținerile ambelor părți rezultă că în luna august minorul a venit, conform programului de vizită, la locuința tatălui, și că nu a mai revenit la locuința mamei.

Întrucât părțile au stabilit în mod tacit locuința copilului în Sighetu Marmației, județul Maramureș, competența de soluționare a cauzei aparține instanței în circumscripția căreia se află această localitate, respectiv Judecătoria Sighetu Marmației.

Prin sentința nr. 889/11.05.2022, Judecătoria Sighetu Marmației a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că din susținerile ambelor părți a rezultat că în cursul anului 2017, mama s-a mutat împreună cu minora în Sighetu Marmației, județul Maramureș, unde au locuit de atunci până în prezent, iar că în luna august minora a venit, conform programului de vizită, la locuința tatălui și că nu a mai revenit la locuința mamei.

Din discuțiile purtate cu minora C., a rezultat că aceasta a locuit în București împreună cu părinții până în clasa a treia, iar când părinții săi s-au despărțit, a fost dusă de către mamă în Berbești, unde a continuat cursurile școlare. În prezent, locuiește în București cu tatăl său și actuala sa soție, D., unde este înscrisă la școală, iar cu mama sa are o relație tensionată.

Instanța a constatat că modificarea locuinței copilului nu a fost una spontană, ci durează de aproape un an de zile, astfel că se poate afirma că în București este reședința minorei.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț".

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

În cauză, solicitarea reclamantului, de stabilire a domiciliului minorei C. la acesta se circumscrie dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., mai sus menționate.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, având caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 92 C. civ. "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic; (2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic; (3) Prin excepție, în situațiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimțământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi și la o instituție de ocrotire; (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească este la reprezentantul legal".

Conform textului legal redat, pentru a se reține că domiciliul minorului este la unul dintre părinți, este necesar ca minorul să locuiască în mod statornic la acesta.

Așa cum rezultă din actele dosarului, minora este încredințată spre creștere și educare mamei prin hotărâre judecătorească.

În acest sens se reține că prin sentința civilă nr. 1209/02.02.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în dosar nr. x/2010, urmare a divorțului dintre părți, minora C. a fost încredințată spre creștere și educare mamei, începând cu data introducerii acțiunii (10.12.2010) și până la majorat.

Prin sentința civilă nr. 8558/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în dosar nr. x/2013 s-a stabilit ca exercitarea autorității părintești să se facă în comun de către ambii părinți și s-a încuviințat tatălui să aibă legături personale cu minora potrivit celor statuate în dispozitivul acelei sentințe.

Ulterior, reclamantul din prezenta cauză, tatăl minorei a promovat o acțiune de stabilire domiciliu minor, soluționată prin sentința nr. 237/29.01.2019 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. x/2017 doar în sensul admiterii cererii subsidiare având ca obiect legăturile personale cu minora, solicitarea de stabilire a domiciliului acesteia la tată fiind respinsă. Sentința a rămas definitivă urmare a respingerii apelului prin decizia nr. 499/A/01.10.2019 a Tribunalului Maramureș, secția civilă.

Față de cele arătate, rezultă că minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei, pârâta B. (aspect dovedit cu hotărârile judecătorești depuse la dosar), ceea ce înseamnă, în sensul dispozițiilor art. 92 alin. (1) C. civ., că domiciliul acesteia se află la mamă.

Împrejurarea că minora a fost luată de tată, la care locuiește în prezent, nu se poate constitui într-un criteriu legal de determinare a competenței, în sensul art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

O interpretare în sens contrar, ar însemna să i se permită reclamantului invocarea propriei culpe, respectiv aceea de a schimba, în lipsa unui drept legal, locuința stabilită pentru minor printr-o hotărâre judecătorească, precum și de a permite oricând, oricărei părți, ca în mod indirect, prin fapta sa, luând minorul în mod abuziv de la locuința astfel stabilită, să pună cealaltă parte în situația de a se judeca la instanța de la locul în care s-a stabilit, în mod faptic, locuința minorului.

Întrucât pârâta are domiciliul în județul Maramureș, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sighetu Marmației iar minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei (adică pârâtei), cu luarea în considerare și a dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 92 C. civ., competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.