ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 448/2026

HOTĂRÂRE

04.03.2026

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 448/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 04 martie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 05.11.2025 pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamanta A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suplinirea acordului pentru ca reclamanta să poată face demersurile necesare înscrierii minorului, B., la o școala din Municipiul Oradea și reprezentarea drepturilor acestuia în raport cu instituția de învățământ și stabilirea locuinței minorului B., în mod temporar, la reclamantă, la adresa din Oradea, județul Bihor, până la soluționarea cauzei pe fond, precum și obligarea temporară a pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de % din veniturile sale lunare, dar nu mai puțin de venitul minim pe economia din România, până la soluționarea cauzei pe fond.

Prin sentința civilă nr. 4898/20.11.2025, Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

A reținut instanța că potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 486 C. civ., orice litigiu privind ocrotirea minorului este de competența instanței de tutelă de la domiciliul sau reședința acestuia, dispoziții legale menite să conducă la protejarea persoanelor vulnerabile, fiind o normă de competență teritorială exclusivă.

În cauză, prin sentința civilă nr. 2408/01.04.2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, revenirea reclamantei la numele avut anterior, s-a stabilit exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorului B. și s-a stabilit locuința minorului la tată, cu obligarea mamei la plata pensiei de întreținere.

Instanța reține că legiuitorul a stabilit competența teritorială alternativă în soluționarea acestor cauze, putând fi competentă atât instanța de la domiciliul minorului cât și instanța de la reședința acestuia.

Prin coroborarea art. 87 și art. 92 alin. (2) C. civ., în cazul minorului, pentru stabilirea competenței, instanța va putea în vedere domiciliul părintelui la care acesta locuiește în mod statornic numai în ipoteza în care nu s-a stabilit domiciliul minorului printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Or, prin sentința civilă nr. 2408/01.04.2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosar nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2842/A/31.10.2023, pronunțată de Tribunalul București, s-a stabilit locuința minorului B. la tată, respectiv la pârâtul C., cu domiciliul în București.

În aceste condiții, deși potrivit susținerilor părților, locuința faptică a minorului este la reclamantă, respectiv în municipiul Oradea, instanța nu poate stabili competența doar în funcție de acest aspect, trecând peste efectul obligatoriu al sentinței civile definitive anterior menționate, prin care s-a stabilit locuința minorului la tată.

Mai mult, instanța a reținut că reclamanta și-a stabilit reședința în municipiul Oradea din data de 27.10.2025, dată de la care a adus și minorul B. cu ea, nesocotind totodată dispozițiile hotărârii judecătorești antemenționate. Astfel, perioada scurtă de timp, scursă de la momentul stabilirii reședinței în altă localitate decât cea de domiciliu și până la introducerea prezentei cereri, respectiv 27.10.2025-04.11.2025, nu poate determina stabilirea competenței în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află locuința în fapt a minorului.

Prin sentința civilă nr. 266/22.01.2026, Judecătoria Sectorului 6 București a constatat ivit conflictul negativ, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar și a susținerilor părților, locuința minorului este la mamă începând cu luna august 2023, aspect necontestat de către părți, fiind menționat atât în cuprinsul înscrisurilor depuse, a raportului întocmit de Primăria Sectorului 6 București-Serviciul Autoritate Tutelară, cât și în cuprinsul încheierii de ședință de la termenul din data de 31.07.2025 stabilit în dosarul înregistrat sub nr. x/2025.

În aplicarea dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., la stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, s-a avut în vedere că, la momentul depunerii acțiunii, reclamanta are locuința în fapt în Oradea și minorul avea locuința la acesta, cu caracter de continuitate, începând cu luna august a anului 2023.

Chiar dacă locuința minorului a fost stabilită la tată, conform sentinței civile nr. 2408/01.04.2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, definitivă conform deciziei civile nr. 2842/A/31.10.2023, pronunțată de Tribunalul București, în fapt, locuința acestuia a fost, începând luna august 2023, la mamă.

Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, iar ceea ce interesează în determinarea domiciliului sau a reședinței unei persoane fizice este adresa la care aceasta locuiește în mod efectiv.

Prin urmare, instanța competentă în soluționarea cauzei este cea în a cărei rază teritorială se află domiciliul în fapt al minorului, respectiv Judecătoria Oradea.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea formulată de către reclamanta A., pe calea ordonanței președințiale, de suplinire a acordului pârâtului C., pentru înscrierea minorului B. la o școală din Municipiul Oradea, reprezentarea drepturilor acestuia în raport cu instituția de învățământ și stabilirea locuinței minorului B., în mod temporar, la reclamantă, la adresa din municipiul Oradea, până la soluționarea cauzei pe fond, precum și obligarea temporară a pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de % din veniturile sale lunare, dar nu mai puțin de venitul minim pe economia din România.

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența reținând în mod diferit care este instanța competentă în soluționarea pricinii, respectiv, Judecătoria Oradea a reținut că instanța competentă este Judecătoria Sectorului 6 București, ca instanță de la domiciliul minorului stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă, în aplicarea dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., iar Judecătoria Sectorului 6 București a reținut că instanța competentă este reprezentată de Judecătoria Oradea, ca instanță de la domiciliul în fapt al minorului, în aplicarea dispozițiilor art. 114 C. proc. civ.

Înalta Curte reține incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ., care prevăd că Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…), precum și pe cele ale art. 107 din același cod, care dispun în sensul că Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.

Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare.

De asemenea, prevederile art. 114 C. proc. civ. statuează că Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Aceste norme legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Noțiunea "domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite" este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În cauză, cererea reclamantei vizând suplinirea acordului pârâtului în vederea înscrierii minorului în cadrul unei școli din municipiul Oradea, localitate în care reclamanta s-a transferat definitiv cu serviciul, precum și stabilirea temporară a domiciliului minorului la aceasta, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii alimentare corespunzătoare, este realizată prin intermediul procedurii ordonanței președințiale.

Ordonanța președințială este reglementată de dispozițiile art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Rezultă că determinarea instanței competente să soluționeze cererea de ordonanță președințială se face prin identificarea instanței competente să judece fondul dreptului raportat la obiectul cererii de ordonanță președințală.

În cadrul acestei proceduri speciale, în stabilirea competenței trebuie avută în vedere, cu prioritate, noțiunea de instanță competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 998 C. proc. civ. anterior redate.

Înalta Curte constată că divorțul părților a fost soluționat prin sentința civilă nr. 2408/01.04.2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosar nr. x/2021, definitivă prin decizia civilă nr. 2842/A/31.10.2023, pronunțată în același dosar de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 2408/01.04.2022, a Judecătoriei Sectorului 6 București, domiciliul minorului B., a fost stabilită la tatăl său, pârâtul C., soluție menținută prin decizia civilă nr. 2842/A/31.10.2023 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și intrată în puterea de lucru judecat.

În acest context, Înalta Curte constată că domiciliul minorului a fost stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă la tatăl său, care locuiește în raza teritorială a Judecătoriei Sector 6 București, instanța competentă să soluționeze prezenta cauză prin raportare la dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. privind domiciliul sau reședința persoanei ocrotite (minorul în cauză), care este prezumat a fi la adresa menționată în hotărârea judecătorească.

Împrejurarea că reclamanta a refuzat să se conformeze sentinței civile nr. 2408/01.04.2022 a Judecătoriei Sectorului 6 și a obstrucționat relațiile dintre minor și tatăl acestuia, ori că minorul a locuit, în mod alternativ, la ambii părinți, sunt împrejurări de fapt ce nu pot fi avute în vedere în analiza prezentului regulator de competență, față de cele statuate prin hotărârea judecătorească care a stabilit că domiciliul legal al minorului se află la tatăl său, în circumscripția Judecătoriei Sectorului 6 București.

Nici existența dosarului penal nr. x/2021 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în care pârâtul are calitatea de făptuitor, nu este relevantă din perspectiva aspectului procedural al competenței, urmând ca aceasta să fie eventual, avută în vedere, cu prilejul soluționării ordonanței președințiale, de către instanța prevăzută de lege.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 6 București este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, ca instanță de la domiciliul minorului stabilit pe cale judecătorească, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.