ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 629/2023

Ședința publică din data de 25 aprilie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 4 august 2022 sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., modificarea locuinței minorului C., de la locuința tatălui stabilită prin sentința civilă nr. 455/16.04.2019 a Judecătoriei Săveni, la locuința mamei și obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului. Cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 260-262 și art. 483-486 C. civ.

Pârâtul B. a formulat întâmpinare, dar și cerere reconvențională, prin care a solicitat a se dispune înapoierea copilului, întrucât reclamanta îl ține fără drept, iar, în eventualitatea în care s-ar stabili locuința minorului la mamă, să se stabilească în favoarea sa un program de legături personale cu fiul său.

În motivare, a arătat, în esență, că prin hotărârea de divorț locuința minorilor a fost stabilită la tată, că ulterior, prin sentința civilă nr. 500 din data de 30.06.2021 pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Săveni s-a dispus stabilirea unui program de vizită cu privire la copii în favoarea mamei, aceasta renunțând la capătul de cerere privind stabilirea domiciliului copiilor la ea.

II. Hotărârile pronunțate de instanțele aflate în conflict

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., precum și că din această perspectivă este relevantă locuința în fapt a persoanei ocrotite la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, din înscrisurile aflate la dosar precum și din susținerile de la termenul de judecată, s-a reținut că domiciliul minorului este la mama sa în municipiul Iași, atât în fapt cât și în drept.

În acest sens, reclamanta a arătat că minorul locuiește efectiv de mai bine de 2 luni de zile la locuința sa, situație de fapt care a fost confirmată în drept prin sentința civilă nr. 3392/19.09.2022 a Judecătoriei Botoșani, pronunțată în procedura specială a ordonanței președințiale.

În motivare, această instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., arătând însă că noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie. Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii [art. 496 alin. (1) C. civ..], fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

A mai reținut instanța că prin hotărâre judecătorească locuința ambilor copii a fost stabilită la tată, în jud. Botoșani, iar faptul că ulterior minora a fost deplasată de la locuința tatălui nu poate semnifica schimbarea locuinței acesteia, câtă vreme nu a existat un acord al părinților sau o hotărâre a instanței în acest sens.

Conchizând, această instanță a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani, în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul minorei stabilit la tată prin hotărâre judecătorească.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantei A., formulate în contradictoriu cu pârâtul B., prin care a solicitat modificarea locuinței minorului C. de la locuința tatălui stabilită prin sentința civilă nr. 455/16.04.2019 a Judecătoriei Săveni, la locuința mamei și obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.

Înalta Curte reține incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ., care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, precum și pe cele ale art. 107 din același cod, care dispun în sensul că:

"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Totodată, art. 114 C. proc. civ. prevede că:

"Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cu toate acestea, conflictul negativ de competență intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" de către instanțele ce și-au declinat reciproc competența teritorială.

Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În situația de față, prin sentința civilă nr. 455 din 16 aprilie 2019, pronunțată de Judecătoria Săveni în dosarul nr. x/2019, locuința minorului a fost stabilită la domiciliul tatălui, din orașul Ștefănești, jud. Botoșani.

Înalta Curte reține însă că, deși domiciliul minorului a fost stabilit, prin această hotărâre judecătorească la tată, în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Botoșani, în prezent acesta locuiește cu mama sa, iar prin sentința civilă nr. 3392/2022 a Judecătoriei Botoșani, definitivă prin respingerea apelului (decizia nr. 491/17.11.2022 a Tribunalului Botoșani), s-a stabilit, pe calea ordonanței președințiale, în mod provizoriu, ca locuința minorului să fie la mamă până la soluționarea dosarului pendinte.

În atare condiții, în soluționarea regulatorului de competență dedus judecății, în raport cu hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Botoșani, se reține că minorul locuia la data sesizării instanței împreună cu mama sa, la domiciliul acesteia din mun. Iași, jud. Iași, situație ce a primit apoi o confirmare legală prin sentința evocată.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2023.