ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 802/2022

HOTĂRÂRE

07.04.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 802/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani sub nr. x/2020, la 2 noiembrie 2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei părților din culpa exclusivă a acestuia din urmă; exercitarea exclusivă a autorității părintești față de minorul C., doar de către mamă; stabilirea locuinței acestuia la domiciliul mamei și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea copilului.

Prin sentința civilă nr. 2914 din 13 octombrie 2021, Judecătoria Botoșani a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Iași.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc o competență teritorială exclusivă în materia divorțului, precum și faptul că, potrivit susținerilor reclamantei din cererea de chemare în judecată și de la termenul din 13 octombrie 2021, necontrazise de pârât, ultimul domiciliu comun a fost în Grecia.

Întrucât reclamanta a învederat că domiciliul pârâtului este în Germania, instanța a apreciat că procedura de citare cu acesta nu a fost legal îndeplinită, raportat la prevederile art. 155 pct. 13 C. proc. civ. Ulterior primului termen de judecată, reclamanta a depus note scrise la dosar prin care a arătat că, din discuțiile purtate cu pârâtul, a reieșit că acesta locuiește fără forme legale în municipiul Iași, dar dorește comunicarea actelor de procedură la domiciliul legal din sat Horlești, jud. Iași, în acest sens fiind depusă o copie a actului său de identitate.

Constatând că, potrivit susținerilor reclamantei, ultimul domiciliu comun al părților a fost în Grecia, unde în prezent nu mai locuiește niciunul dintre soți, Judecătoria Botoșani a făcut aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) teza a II a C. proc. civ.,potrivit cărora dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, respectiv Judecătoria Iași.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iași a pronunțat sentința civilă nr. 690 din 31 ianuarie 2022, îndreptată prin încheierea nr. 419 din 1 martie 2022, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Botoșani, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

A mai reținut că, din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu susținerile reclamantei, rezultă faptul că ultimul domiciliu comun al părților a fost în Grecia, însă reclamanta a revenit în țară, locuind împreună cu minorul în jud. Botoșani, unde și-a stabilit și domiciliul. Conform adresei comunicate de Primăria comunei Horlești, jud. Iași, pârâtul a fost doar luat în spațiu de D. Petronel și F., însă nu a locuit niciodată efectiv la adresa din jud. Iași și nu se cunoaște unde locuiește în prezent acesta.

Având în vedere aceste relații, instanța a apreciat ca verosimile susținerile reclamantei, potrivit cărora pârâtul s-ar afla în Germania, având reședința obișnuită în această țară.

Făcând aplicarea dispozițiilor legale precitate la situația de fapt reținută, instanța a apreciat că excepția de necompetență teritorială este întemeiată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani în circumscripția căreia se află locuința reclamantei din comuna Stăuceni, jud. Botoșani.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit textului legal menționat, cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, în cazul în care cel puțin unul dintre soți mai locuiește în circumscripția instanței de la această locuință, iar dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., conflictul negativ de competență fiind determinat de aplicarea diferită a dispozițiilor legale menționate anterior la situația de fapt din dosar.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reține că ultimul domiciliu comun al părților a fost în Grecia, conform mențiunilor reclamantei din cererea de chemare în judecată, necontrazise de pârât, și a declarațiilor acesteia consemnate în încheierea din 13 octombrie 2021, iar pârâtul nu domiciliază în comuna Horlești. Astfel, conform celor învederate prin adresa din 30 decembrie 2021 de către Primăria comunei Horlești, pârâtul figurează cu domiciliul la această adresă întrucât a fost luat în spațiu de către D. Petronel și F., însă nu a locuit, efectiv, niciodată la adresă, nu păstrează legătura cu D. și nu se cunoaște unde locuiește în prezent.

În ceea ce o privește pe reclamantă, se reține că, la data sesizării instanței de judecată, aceasta avea stabilit domiciliul în sat Stăuceni, comuna Stăuceni, str. 1 nr. 14, jud. Botoșani unde și locuiește, conform mențiunilor din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria comunei Stăuceni.

Raportat la situația de fapt reținută, se constată că niciuna dintre părți nu se mai află în locuința ce a constituit domiciliul comun, că pârâtul domiciliază în Germania, conform susținerilor reclamantei, iar aceasta din urmă locuiește în localitatea Stăuceni, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Botoșani, astfel că învestirea acestei instanțe s-a realizat cu respectarea normelor de competență în vigoare la data începerii procesului.

Față de cele anterior expuse, constatând că la data sesizării instanței, reclamanta A. avea domiciliul în sat Stăuceni, comuna Stăuceni, str. 1 nr. 14, jud. Botoșani, Înalta Curte reține că în prezentul litigiu sunt incidente dispozițiile art. 915 alin. (1), ultima teză C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.