ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 128/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la 23 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei încheiate la 28 iunie din culpa exclusivă a soțului acestuia și revenirea reclamantei la numele purtat anterior de căsătorie, acela de C.; exercitarea autorității părintești asupra minorilor D. și A., în mod exclusiv de către reclamantă, unde urmează a fi stabilită și locuința acestora; obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, în raport de nivelul veniturilor obținute de acesta.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 373 - 404 C. civ. și ale art. 194-196 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1180 din 17 iunie 2022, Judecătoria Vaslui a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Vaslui a reținut, în raport de ipotezele reglementate de art. 915 C. proc. civ., că, în materia divorțului, ceea ce interesează este adresa unde părțile au locuit sau locuiesc efectiv, iar nu adresa înscrisă în evidențele administrative oficiale.

Valorificând probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că, la data formulării cererii de divorț, soții erau despărțiți în fapt, reclamanta părăsind locuința comună și stabilindu-se, începând cu luna aprilie 2021, în comuna Solești, județul Vaslui, la concubinul său, iar pârâtul continuând să locuiască în comuna Frumușica, județul Botoșani, unde a fost cel din urmă domiciliu comun al soților.

Totodată, Judecătoria Vaslui a constatat că între părți nu a intervenit o convenție privind alegerea instanței competente să soluționeze cererea de divorț.

Prin sentința civilă nr. 4175 din 26 octombrie 2022, Judecătoria Botoșani a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 și art. 135 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Botoșani a reținut că declinarea cauzei s-a realizat, de către Judecătoria Vaslui, la al treilea termen de judecată, deși potrivit încheierii de la prima înfățișare, din 27 ianuarie 2022, s-a constatat că procedura de citare a părților era legal îndeplinită.

Deși a observat că în dispozitivul încheierii s-a menționat prorogarea discutării competenței instanței, a apreciat că această dispoziție s-a luat fără a se indica motivele care au condus la adoptarea acestei decizii, în condițiile în care era primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, iar instanța nu a reținut că, pentru stabilirea competenței, sunt necesare lămuriri sau administrarea unor probe suplimentare.

Judecătoria Botoșani a constatat că nici la al doilea termen de judecată nu s-a pus în discuție competența, cu toate că, în partea introductivă a încheierii s-a menționat de două ori că procedura de citare era legal îndeplinită, termenul solicitat de avocatul reclamantei fiind în scopul luării legăturii telefonice cu pârâtul. Chiar dacă în argumentarea încheierii s-a consemnat lipsa de procedură, s-a considerat că această mențiune a fost, cel mai probabil, o eroare, câtă vreme citarea pârâtului s-a realizat la aceeași adresă, respectiv în jud. Botoșani, de unde a fost restituită dovada de citare la primul și la al doilea termen de judecată.

Interpelat telefonic, pârâtul a arătat că are cunoștință de acțiunea de divorț și că dorește ca actele de procedură să îi fie comunicate la această adresă.

Judecătoria Botoșani a făcut referire la decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că instanța de judecată căreia i se declină competența poate să verifice în ce măsură instanța de declinare a procedat la respectarea dispozițiilor referitoare la condițiile și termenele de invocare ale excepției de necompetență, stabilindu-se că invocarea excepției de necompetență după primul termen de judecată nu este posibilă, competența fiind câștigată în mod defintiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui pentru următoarele considerente:

Conform art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul."

Noțiunea "locuința comună" semnifică ultimul domiciliu în care soții au conviețuit în mod efectiv și unde s-a desfășurat viața lor de familie, fiind definită în conținutul art. 321 C. civ., în sensul că aceasta reprezintă locuință comună soților sau, în lipsă, locuința soțului la care se află copiii.

În scopul identificării instanței competente să soluționeze cauza, în raport de criteriile prevăzute de art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit susținerilor reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată, ultimul domiciliu comun al părților a fost în comuna Solești, jud. Vaslui.

Din referatul de anchetă socială întocmit de reprezentanții Primăriei Comunei Solești, jud. Vaslui la domiciliul reclamantei, a rezultat că aceasta locuiește împreună cu minorul E. în comuna Solești, jud. Vaslui, la concubinul său, F., din anul 2021, când părțile s-au separat în fapt.

La primul termen de judecată stabilit în cauză de prima instanță învestită, 27 ianuarie 2022, interpelată fiind cu privire la domiciliul pârâtului, reclamanta a precizat că acesta domiciliază în jud. Botoșani, unde s-a dispus, din oficiu, efectuarea unei note telefonice pentru a fi încunoștințat despre proces.

În cuprinsul referatului de anchetă socială întocmit din dispoziția Judecătoriei Botoșani la domiciliul pârâtului din jud. Botoșani, în scopul de a se stabili dacă acesta poate fi reținut ca reprezentând locuința comună a părților, s-a consemnat că pârâtul nu mai locuiește la această adresă, fiind plecat în Germania.

Potrivit informațiilor furnizate de concubinul numitei G., fiica pârâtului B., reclamanta a plecat de mai mulți ani din județul Vaslui, iar de atunci părțile nu au ținut legătura.

În lipsa unui domiciliu comun, în raport de care să se poată determina instanța competentă să judece litigiul și având în vedere că pârâtul nu mai locuiește în țară, devine incidentă cea de-a treia ipoteză reglementată de art. 915 alin. (1) C. proc. civ., care atrage competența teritorială a instanței de la domiciliul reclamantului.

Aceasta înseamnă că Judecătoria Vaslui este competentă să soluționeze cauza, întrucât în circumscripția acestei instanțe domiciliază reclamanta A., dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. fiind aplicabile și cererilor accesorii ce vizează instituirea măsurilor în privința minorilor.

Constatând că instanța competentă în cauză se stabilește potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., sunt irelevante aspectele reținute de Judecătoria Botoșani în hotărârea de sesizare a Înaltei Curți cu soluționarea conflictului negativ de competență, întrucât, primul termen de judecată al cauzei, în sensul dispozițiilor art. 238 alin. (1) C. proc. civ., care a declanșat procedura judiciară propriu-zisă, a fost la 3 iunie 2022, când Judecătoria Vaslui a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială invocată din oficiu, a cărei discutare a fost prorogată la primul termen stabilit, 27 ianuarie 2022.

Astfel, nu se poate reține că prima instanță învestită și-a declinat în mod nelegal competența în favoarea Judecătoriei Botoșani, câtă vreme judecata a fost amânată succesiv, de la 27 ianuarie 2022 la 17 martie 2022 pentru citarea telefonică a pârâtului (care nu a fost prezent în instanță și nu a formulat întâmpinare, numărul său de telefon fiind indicat de reclamantă prin adresa din 17 martie 2022), ulterior, la 19 mai 2022 față de lipsa de procedură constatată cu pârâtul și, ulterior la 19 mai 2022, când Judecătoria Vaslui a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială invocată din oficiu, pronunțarea fiind amânată la 3 iunie 2022 și apoi la 17 iunie 2022.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2023.