ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 163/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

După deliberare, asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la 24 octombrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, exercitarea autorității părintești asupra minorei C. în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorei la domiciliul său, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea cererii, a arătat că ultima locuință comună a părților a fost în municipiul Vaslui, ulterior părțile plecând în Italia, de unde reclamanta a revenit cu minora în România, pârâtul rămânând să locuiască în Bari, Italia.

În drept, a invocat prevederile art. 373 lit. b), art. 379, art. 398, art. 496 alin. (3), art. 402 raportate la cele ale art. 529, art. 83 alin. (3) C. civ. și ale art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor române, arătând că părțile au locuit împreună, până la 10 octombrie 2019, în Italia, în Bari, aceasta fiind ultima lor reședință comună. A arătat că pe rolul Tribunalului de Minori din Bari există, în curs de judecare, o cerere de repatriere în Italia a reclamantei și a minorei, urmare plecării ilegale a acestora în România, în lipsa consimțământul său. A precizat că nu există nicio convenție încheiată de părți cu privire la alegerea competenței, fiind de competența instanțelor italiene soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1556 din 2 iulie 2021, Judecătoria Vaslui a respins excepția necompetenței generale a instanțelor române, invocată de pârât, ca neîntemeiată. A admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Vaslui, invocată de pârât, și a declinat, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, competența de soluționare a cauzei.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Vaslui a reținut că reclamanta a introdus cererea de divorț pe rolul acestei instanțe, pe care o consideră competentă prin raportare la locuința sa din această localitate, la data sesizării instanței, 24 octombrie 2019.

La rândul său, pârâtul a arătat că ultima locuință comună a părților de pe teritoriul României a fost în jud. Neamț.

Judecătoria Vaslui a reținut dispozițiile art. 915 C. proc. civ., care stipulează că, (alin. (1) "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. (alin. (2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București."

Instanța a constatat că, potrivit mențiunilor de pe copia cărții de identitate a reclamantei depuse la dosar, domiciliul acesteia este în jud. Neamț, localitate în care a fost încheiată și căsătoria părților, astfel cum reiese din copia certificatului de căsătorie anexat cererii de chemare în judecată.

Coroborând conținutul acestor două înscrisuri și, în lipsa altor probe aduse de reclamantă cu privire la ultima locuință comună a părților, instanța a apreciat că ultima locuință comună a soților din țară a fost în jud. Neamț, unde însă, la data sesizării instanței, nu mai locuiește niciuna dintre părți.

Judecătoria Vaslui a reținut, de asemenea, că, reședința pârâtului nu se află în țară, ci în Italia, în localitatea Bari, motiv pentru care a considerat că instanța competentă să judece cauza nu este nici cea de la ultimul domiciliul comun al părților și nici cea de la locuința pârâtului din țară.

Referitor la locuința reclamantei din municipiul Vaslui, existentă la data formulării cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că aceasta nu a fost stabilită în condiții de legalitate, ci în urma faptului că reclamanta, împreună cu minora, au venit în România din Italia, unde locuiau împreună cu pârâtul, fără acordul acestuia, astfel cum s-a stabilit și prin sentința civilă nr. 1134 din 7 august 2020, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2020.

De asemenea, examinând înscrisurile de la dosar, a reținut că reședința reclamantei este în Italia, în orașul Bari.

Apreciind că reclamanta nu a avut locuința stabilită în mod legal în România la data sesizării instanței și că aceasta avea reședința în Bari, Italia, a considerat că se aplică dispozițiile art. 915 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și, pentru faptul că niciuna dintre părți nu are locuința în țară și că acestea nu au încheiat un acord cu privire la competența instanței, a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Totodată, a reținut că nu se poate considera că Judecătoria Vaslui a dispus măsuri de natură a atrage competența sa în soluționarea cauzei, întrucât măsura suspendării judecării cauzei până la soluționarea, de către Tribunalul București a dosarului nr. x/2020, a fost dispusă în vederea lămuririi împrejurarea de fapt cu privire la locuința reclamantei la data introducerii cererii în vederea stabilirii competenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 8391 din 18 octombrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui. Constatând ivirea conflictului negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 București, coroborând susținerile părților cu raportul de anchetă socială întocmit de Comuna Păstrăveni, jud. Neamț, a reținut că reclamanta locuiește în Vaslui, str. x, în apartamentul proprietatea mamei sale, împreună cu minora, unde locuia, de altfel, și la data introducerii cererii.

În aceste condiții, instanța a apreciat că sunt incidente prevederile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., locuința reclamantei fiind cea care atrage competența Judecătoriei Vaslui.

A reținut că, prin sentința civilă nr. 1134 din 7 august 2020 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2020, s-a stabilit că deplasarea minorei C. din Italia în România a avut loc fără consimțământul pârâtului, dispunându-se înapoierea acesteia în Italia, însă acest aspect nu este de natură să influențeze stabilirea locuinței reclamantei, care locuiește, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, în municipiul Vaslui.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Vaslui îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea dispozițiilor legale și a următoarelor argumente:

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București."

Noțiunea de "locuință" din cuprinsul normei legale enunțate reprezintă unul dintre elementele de identificare a persoanei fizice, prezentând importanță locuința statornică și principală a persoanei sau adresa unde locuiește efectiv. Aceasta înseamnă că, în cazul în care persoana și-a stabilit reședința chiar și pentru o durată mai lungă de timp într-o altă țară, acest aspect nu este de natură să producă efecte în ceea ce privește domiciliul său, cu excepția situației în care există o manifestare expresă în sensul arătat.

În cauză, reclamanta a învestit Judecătoria Vaslui cu soluționarea cererii de chemare în judecată, întrucât, potrivit susținerilor sale, ultimul domiciliu comun al soților a fost în municipiul Vaslui, în imobilul aflat în proprietatea mamei sale, de unde părțile au plecat împreună în Italia, ulterior reclamanta părăsind această țară și întorcându-se în România împreună cu fiica sa din cauza deteriorării relațiilor conjugale.

Contrar aspectelor relevate de reclamantă, pârâtul a susținut, prin întâmpinare, că ultima reședință comună a părților a fost în Italia, în orașul Bari, pe rolul Tribunalului de Minori din această localitate aflându-se, spre soluționare, cererea de repatriere a minorei C., formulată în urma părăsirii domiciliului conjugal de către reclamantă împreună cu aceasta, fără consimțământul său.

Pârâtul a arătat că ultimul domiciliu comun al părților din România a fost în jud. Neamț, și că acestea nu au locuit niciodată împreună în municipiul Vaslui. Pentru acest motiv, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 8 din Regulamentul CE nr. 1259/2010 și stabilirea competenței în favoarea unei instanțe din orașul Bari, raportat și la faptul că între părți nu există o convenție cu privire la alegerea de competență pentru soluționarea cererii de divorț.

Înalta Curte constată că, într-adevăr, din copiile actelor de stare civilă ale reclamantei, aflate la dosarul cauzei, reiese că aceasta figurează, în perioada 13 august 2014 - 19 iulie 2021, cu domiciliul în România în satul Rădeni, jud. Neamț și cu reședința în Italia, orașul Bari, str. x J. F. Kennedy nr. 77, în perioada 6 mai 2016 - 11 mai 2022.

Stabilirea reședinței părților la această ultimă adresă este confirmată și de înscrisurile emise de autoritățile orașului Bari, cu competență în distribuția serviciilor demografice, precum și de adresa eliberară de Școala "D." din Bari, potrivit căreia minora C., fiica părților, a frecventat cursurile acestei instituții de învățământ preșcolar în perioada 16 septembrie - 10 octombrie 2019.

Însă, reclamanta, prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârât, a susținut că, în ceea ce privește stabilirea competenței instanței pentru soluționarea cererii deduse judecății sunt aplicabile dispozițiile art. 915 alin. (1) ultima teză C. proc. civ., fiind competentă instanța de la domiciliul său (Judecătoria Vaslui), întrucât niciuna dintre părți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află ultima locuință comună a părților (Judecătoria Târgu Neamț), iar pârâtul are reședința în străinătate.

Această situație de fapt subzista la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta având, la acel moment, domiciliul în orașul Vaslui, str. x, din data de 10 octombrie 2019, aspect ce reiese și din referatul de anchetă socială întocmit la această adresă de Direcția de Asistență Socială din cadrul Primăriei Municipiului Vaslui la 28 februarie 2020, în care s-a consemnat că minora C. frecventează cursurile Grădiniței nr. 4 Vaslui.

Reținând că la data sesizării primei instanțe învestite domiciliul reclamantei era în România, în municipiul Vaslui, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., urmând a stabili competența în favoarea instanței de la domiciliul reclamantei.

Pentru aceste considerente, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2022.