ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1762/2024

Ședința publică din data de 20 iunie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, la data de 25 octombrie 2022, sub nr. x/2022, petenții A. și B. au solicitat: desfacerea căsătoriei, prin acordul părților, reluarea de către petentă a numelui purtat anterior căsătoriei, stabilirea domiciliului minorei C. la petentă, în Italia, exercitarea exclusiv de către mamă a autorității părintești asupra minorei și obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.

În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 915 alin. (2) din C. proc. civ. și art. 373 lit. b) din C. civ.

Prin cererea precizatoare, formulată la data de 14 noiembrie 2022, petenta a arătat că reședința lui B. este în comuna D., sat Izvoarele, jud. Iași iar reședința minorei este în Italia.

Prin sentința civilă nr. 628 din 13 februarie 2023, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Pașcani. A disjuns capetele de cerere accesorii, având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului minorei și stabilirea obligație de întreținere.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, întrucât ambii soți sunt cetățeni români, în baza dispozițiilor art. 3 lit. b) din Regulamentul (CE) 2019/1111, instanțele române sunt competente să soluționeze cererea având ca obiect desfacerea căsătoriei.

Iar pentru determinarea instanței competente, din punct de vedere teritorial, Judecătoria Bacău a avut în vedere dispozițiile art. 915 din C. proc. civ. potrivit cu care, dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul.

Întrucât pârâtul își are reședința în comuna D., sat Izvoarele, jud. Iași, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pașcani, aceasta este competentă să soluționeze cauza disjunsă.

Prin urmare, Judecătoria Bacău a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a capetelor de cerere, ce vizează desfacerea căsătoriei și stabilirea numelui, în favoarea Judecătoriei Pașcani.

Prin sentința civilă nr. 782 din 30 aprilie 2024, Judecătoria Pașcani a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. A suspendat judecata și a trimis dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, la data sesizării Judecătoriei Bacău, ambele părți aveau reședința în Italia, iar prin procurile autentificate sub nr. x din 24 octombrie 2022 și nr. 1441 din 24 octombrie 2022 acestea și-au ales competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Bacău.

Întrucât părțile au ales o instanță de judecată pentru soluționarea acțiunii, Judecătoria Pașcani a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Pașcani îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Prin prezentul demers judiciar, instanța de judecată a fost învestită a se pronunța asupra unei cereri de divorț și a cererilor accesorii acesteia, formulate de A. și B..

Judecătoria Bacău și Judecătoria Pașcani și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale instanțelor în conflict cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina. Astfel, Judecătoria Bacău a apreciat că este incident art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., iar Judecătoria Pașcani a reținut că art. 915 alin. (2) din actul normativ menționat determină competența teritorială în cauză.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.."(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.(2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București".

Acest text de lege stabilește atât competența materială în soluționarea acțiunii de desfacere a căsătoriei, în sensul că aceasta revine judecătoriei, cât și competența teritorială în soluționarea acesteia.

În ceea ce privește competența teritorială, dispozițiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ. sunt imperative și de strictă interpretare și instituie o competență exclusivă, de la care părțile nu pot deroga.

Faptul că textul de lege are în vedere mai multe situații, nu înseamnă că legiuitorul a prevăzut o competență alternativă, întrucât reclamantul nu are posibilitatea de a alege, în mod aleatoriu, între mai multe instanțe deopotrivă competente, fiind obligatorie respectarea ordinii impuse de legiuitor în cuprinsul dispoziției legale.

În mod prioritar, este stabilită competența de soluționare a cererii de divorț în favoarea instanței în circumscripția căreia se află, în țară, cea din urmă locuință comună a soților, însă această competență operează numai dacă cei doi soți au avut locuință comună și cel puțin unul dintre soți mai locuiește acolo. În cauză, locuința comună a părților a fost în Italia, prin urmare această teză nu este aplicabilă.

Ipoteza subsidiară celei anterior evocate se referă la situația în care soții nu au avut locuință comună în România sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună. În acest caz, competentă este judecătoria în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, situație care se regăsește în speța pendinte.

În scopul determinării instanței competente să soluționeze cererea de divorț, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere aspectele susținute de părți și probatoriul administrat de instanțele aflate în conflict, în vederea stabilirii competenței, din care reiese că părțile au avut locuința comună în Italia, iar, în prezent, reclamanta locuiește în străinătate, pârâtul având reședința în România.

Astfel, din cererea precizatoare și procura judiciară, rezultă că pârâtul locuiește în comuna D., sat Izvoarele, jud. Iași, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pașcani, iar din extrasul REVISAL reiese că acesta este angajat la E. S.R.L., cu sediul în jud. Iași, începând cu data de 11 august 2022, contractul de muncă fiind activ.

Nu există dovezi în sensul că pârâtul ar avea locuința sau domiciliul în străinătate, pentru ca părțile să poată proceda la alegerea de comun acord, a instanței care să le soluționeze cererea.

Prin urmare, pentru considentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 951 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.