ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2524/2023

Ședința publică din data de 6 decembrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, iar în subsidiar, din culpa comună a părților; revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei; exercitarea autorității părintești asupra minorilor C. și D. să revină în mod exclusiv reclamantului; stabilirea domiciliului minorilor la domiciliul reclamantului; obligarea pârâtei la plata lunară a pensiei de întreținere în cuantum de 1/3 din venitul lunar net, dar nu mai puțin de venitul minim pe economie, începând cu data formulării prezentei cererii și până la terminarea studiilor, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 4593/12.05.2023, Judecătoria Constanța a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

A reținut instanța că potrivit rezultatului verificărilor DEPABD efectuate din oficiu, a rezultat faptul că pârâta locuiește în București.

Având în vedere dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., atunci când soții au avut o locuință comună și la data sesizării instanței cu cererea de divorț, la această ultimă locuință comună mai locuiește cel puțin unul dintre soți (în cauză pârâta), competența de soluționare a cererii de divorț revine judecătoriei în circumscripția căreia se află ultima locuință comună a soților, respectiv Judecătoriei Sector 2 București.

Deși prin acțiunea introductivă reclamantul a menționat că reclamanta nu locuiește efectiv, fiind posibil să fie plecată din țară, aspect confirmat în parte de aspectele evidențiate în cuprinsul anchetei, instanța a reținut că domiciliul pârâtei nu are caracter de continuitate, astfel încât nu poate fi stabilită competența în funcție de această stare de fapt.

Prin sentința nr. 11258/19.10.2023, Judecătoria Sector 2 București a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că atât din susținerile reclamantului formulate în cadrul cererii de chemare în judecată, dar și din verificările efectuate de către instanță, a rezultat că părțile nu mai locuiesc în Bucuresti, unde a fost ultima locuință comună, respectiv reclamantul locuieste în municipiul Constanța, iar pârâta este plecată din țară (conform adresei efectuată de către Serviciul de Autoritate Tutelară Sector 2, procesul-verbal întocmit de secția 7 Poliție).

Față de această situație și având în vedere că domiciliul reclamantului se află în raza teritorială a Judecătoriei Constanța, competența aparține acestei instanțe.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru următoarele argumente:

Prin prezentul demers judiciar instanța de judecată a fost învestită a se pronunța asupra unei cereri de divorț, în condițiile în care părțile nu mai au domiciliu comun, iar una dintre ele (pârâta) este plecată în străinătate.

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, părțile nu mai au locuință comună, iar pârâta, al cărei domiciliu se află, conform verificărilor efectuate de către DEPABD, în raza teritorială a Judecătoriei Sector 2 București, este plecată în străinătate, situație ce rezultă din procesul-verbal întocmit de agentul de poliție din cadrul secției 7 Poliție-Sector 2 București, pe baza declarației tatălui pârâtei, care a învederat că de peste 2 ani pârâta este plecată din țară și nu intenționează să se întoarcă.

Prin urmare, întrucât în fapt pârâta nu mai locuiește la domiciliul din acte și nici nu se află în țară, devin incidente dispozițiile art. 915 alin. (1) teza a III a C. proc. civ., respectiv competența aparține instanței în raza căreia domiciliază reclamantul, în speță, Judecătoria Constanța.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 6 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.