ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1375/2024

HOTĂRÂRE

21.05.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1375/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 21 mai 2024

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13 mai 2022 pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat desfacerea căsătoriei dintre părți, din culpa exclusivă a pârâtului, potrivit art. 373 lit. b) C. civ.

A solicitat, de asemenea, ca autoritatea părintească pentru minorii C., D. și E. să fie exercitată în exclusivitate de către reclamantă, conform art. 398 C. civ., ca locuința minorilor să fie stabilită la domiciliul reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 400 C. civ., pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, iar reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei.

II. Hotărârea Judecătoriei Gura Humorului:

Prin sentința nr. 1289 din 16 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, potrivit susținerilor din cererea de chemare în judecată și a înscrisurilor emise de autoritățile germane, depuse la dosar, reiese că reclamanta locuiește efectiv în Germania, iar pârâtul locuiește în București, sector 3 - conform referatului întocmit ca urmare a verificărilor efectuate în baza de date DEPABD .

Totodată, la interpelarea instanței, reclamanta, prin reprezentant convențional, a arătat că ultima locuință comună soților a fost în localitatea Frasin, județul Suceava.

În aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., reținând că niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se afla cea din urmă locuință comună, instanța a stabilit că revine Judecătoriei Sector 3 București competența de soluționare a cauzei, aceasta fiind instanța în circumscripția căreia se află domiciliul pârâtului.

III. Hotărârea Judecătoriei Sector 3 București:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 3 București a pronunțat sentința nr. 1820 din 6 martie 2024, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Gura Humorului competența de soluționare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii, instanța a arătat, în esență, că Judecătoria Gura Humorului a devenit competentă să soluționeze cauza ca urmare a depășirii momentului procesual menționat de art. 131 C. proc. civ., dat fiind că prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 21 septembrie 2023, verificându-și din oficiu competența, potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a constat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze dosarul, în raport de ultima locuință comună a părților, după care a revenit asupra stabilirii competenței și a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Se constată că Judecătoria Gura Humorului și Judecătoria Sectorului 3 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, cea de-a doua instanță reținând că Judecătoria Gura Humorului nu putea invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială exclusivă, după ce s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze dosarul.

Ambele instanțe, în stabilirea competenței de soluționare a litigiului, s-au raportat la dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. – norme de competență teritorială exclusivă, prin care se prevede că: "cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul."

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate.

Procedând la o astfel de verificare în cauza dedusă judecății, se constată următoarele:

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția de necompetență se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: "1. când sunt încălcate normele privind competența generală – când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale – când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competența teritorială exclusivă – în cazul în care procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că: "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența altei instanțe de judecată.

În același timp, se reține că textul art. 130 și art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenței de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, la "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Singura excepție pentru depășirea acestui termen este cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ. - "În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

În speță, cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului a avut mai multe termene alocate în sistemul informatic Ecris, astfel:

- La primele două termene – din 28 octombrie 2022 și din 16 ianuarie 2023 – s-au dispus măsuri de administrare a dosarului (procedură desfășurată fără citarea părților), respectiv au fost preschimbate succesiv, din oficiu, temenele de judecată inițial stabilite (de la data de 10 noiembrie 2022 la data de 19 ianuarie 2023, iar de la 19 ianuarie 2023 termenul a fost preschimbat la 26 aprilie 2023).

- Primul termen la care părțile au fost legal citate a fost cel din 26 aprilie 2023, când instanța, prorogând discuția asupra competenței, a amânat judecata cauzei la 21 septembrie 2023, în vederea efectuării de verificări cu privire la domiciliul pârâtului.

- La termenul din 21 septembrie 2023, după ce, în procedura instituită de art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, instanța a revenit asupra stabilirii competenței și a acordat un nou termen la 16 noiembrie 2023, pentru ca reclamanta să facă dovada ultimei locuințe comune.

- La termenul din 16 noiembrie 2023, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, pe care a pus-o în discuția părților, rămânând în pronunțare asupra acestui aspect.

Din succesiunea termenelor de judecată și din cuprinsul încheierilor de ședință, astfel cum au fost anterior evidențiate, rezultă că la primul termen de judecată (26 aprilie 2023) Judecătoria Gura Humorului a reținut că procedura de citare este legal îndeplinită, însă a înțeles să acorde un termen de judecată la 21 septembrie 2023, apreciind că pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri/probe suplimentare, termen la care a amânat din nou judecata la 16 noiembrie 2023, pentru lămurirea aceleiași chestiuni a competenței.

Înalta Curte constată că excepția necompetenței a fost invocată cu încălcarea momentului procesual impus, cu titlu de excepție, de art. 131 alin. (2) C. proc. civ., instanța acordând două termene de judecată în scopul stabilirii competenței de soluționare a cauzei.

Chiar dacă inițial cauza a fost amânată în vederea efectuării de verificări cu privire la domiciliul pârâtului, iar lămuririle ulterioare au fost solicitate pentru dovedirea ultimei locuințe comune a părților, ambele aspecte fiind apreciate ca fiind utile pentru stabilirea competenței, nu se poate reține că necompetența putea fi invocată cu nerespectarea termenului prescris de legiuitor.

După cum s-a arătat, art. 131 alin. (2) C. proc. civ. prevede în mod explicit că, în ipoteza solicitării de lămuriri, se va acorda un singur termen în acest scop și, fiind vorba despre o situație de excepție, norma este de strictă interpretare și aplicare, motiv pentru care, faptul că instanța nu a fost lămurită la termenul de judecată imediat următor celui la care chestiunea respectivă a fost pusă în discuție - în cauză, cel din 21 septembrie 2023, nu împiedică operarea sancțiunii decăderii pentru nerespectarea termenului legal.

Invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine publică la termenul din 16 noiembrie 2023 și, mai mult decât atât, după ce instanța, în aplicarea art. 131 C. proc. civ., a constatat anterior că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, nu mai este posibilă, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea. Efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență de ordine publică constă în stabilirea competenței în favoarea instanței sesizate, fiind consolidată în mod definitiv competența instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.