ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1142/2022

Ședința publică din data de 24 mai 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă la data de 15 martie 2021, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei părților, încheiată în București la Primăria Sectorului 4, la data de 7 februarie 2019, în temeiul art. 373 alin. (1) lit. b) C. civ., din culpa exclusivă a pârâtului, revenirea sa la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv C., exercitarea autorității părintești față de minora D. exclusiv de către mamă, stabilirea domiciliului minorei D., la reclamantă, la adresa la care locuiește în prezent, București sector 4, cu posibilitatea de a locui temporar și la adresa de reședință (unde se află din decembrie 2019, la mama reclamantei, și unde reclamanta are trecută adresa de reședință pe spatele cărții de identitate) din jud Mehedinți, Drobeta Turnu Severin.

2.1. Prin sentința civilă nr. 4418 din 18 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a hotărî astfel, a dat eficiență dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., în esență, reținând că, la momentul introducerii acțiunii, reclamanta avea locuința în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 București.

2.2. Prin sentința civilă nr. 17233 din data de 9 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Astfel, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a făcut aplicarea prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., reținând că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, niciunul dintre soți nu mai locuia efectiv la locuința comună, pârâtul aflându-se în străinătate, iar reclamanta având reședința în Drobeta Turnu Severin.

2.3. Prin încheierea nr. 1202 din data de 23 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Turnu Severin a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Drobeta Turnu Severin, stabilind competența de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 951 alin. (1) C. proc. civ., a arătat că, potrivit mențiunilor din cererea de chemare în judecată, reclamanta are domiciliul în București.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, în urma declinărilor succesive de competență de la Judecătoria Sectorului 5 București la Judecătoria Sectorului 4 București și, ulterior, la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, această din urmă instanță și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, care se apreciase anterior necompetentă a soluționa litigiul.

Prezentul conflict negativ de competență s-a născut ca urmare a constatărilor diferite cu privire la locuința reclamantei, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, în condițiile în care toate cele trei instanțe au făcut aplicarea art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Prin prezentul demers judiciar reclamanta A. a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei cereri de divorț, astfel că, în speță, competența teritorială se stabilește în raport de dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Competența prevăzută de art. 915 alin. (1) C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

În speță, astfel cum a rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, ultima locuință comună a soților a fost în București, str. x, aspect, de altfel, necontestat de niciuna dintre părți.

În ceea ce îl privește pe pârâtul B., Înalta Curte constată că reclamanta a arătat că pârâtul a plecat din țară la data de 6 decembrie 2019 și nu s-a mai întors, astfel că instanțele aflate în conflict, la stabilirea instanței competente a soluționa litigiul s-au raportat la domiciliul reclamantei.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, la data formulării acțiunii, 15 martie 2021, reclamanta avea reședința în Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, împrejurare ce rezultă din mențiunile cuprinse în cartea de identitate a acesteia (verso), aflată în copie la fila x verso din dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București.

Totodată, la termenul din data de 16 septembrie 2021 (la Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă), reclamanta a învederat că a revenit în București de două luni, iar la data introducerii cererii de chemare în judecată locuia în Drobeta Turnu Severin.

Față de dispozițiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste dispoziții legale nu menționează alternativ fie domiciliul reclamantului, fie reședința acestuia, legiuitorul referindu-se la locuința reclamantului, dând eficiență, în stabilirea instanței competente a soluționa cererea de divorț, locuinței efective a acestuia.

Determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută raportat la noțiunea de domiciliu, ca atribut de identificare al persoanei fizice, așa cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde aceasta declară că-și are locuința principală."

Dispozițiile art. 89 din același act normativ prevăd că: "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și art. 89 C. civ., rezultă că noțiunea de "locuiță", inserată în dispozițiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ. se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina și în practica judiciară, potrivit căreia noțiunea de domiciliu trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a părții, ci adresa unde aceasta locuiește efectiv.

Or, cum, la data formulării cererii de chemare în judecată, pârâtul B. se afla în străinătate, iar reclamanta A. nu mai locuiește în raza de competență a judecătoriei în a cărei circumscripție se află cea din urmă locuință comună a soților (București, sector 4), ci avea reședința în Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, instanța competentă a soluționa pricina se stabilește în raport de locuința acesteia, potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Drobeta Turnu Severin, în circumscripția căreia se afla locuința reclamantei A., la data formulării cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2022.