ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1606/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 12 aprilie 2021 pe rolul Judecătoriei Medgidia, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței să dispună desfacerea căsătoriei, să încuviințeze revenirea la numele de familie anterior și să stabilească exercitarea autorității părintești în comun pentru copiii minori rezultați din căsătorie.

II. Hotărârea Judecătoriei Medgidia:

Prin sentința civilă nr. 314 din 10 martie 2022, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivare, instanța a arătat că din actele dosarului, respectiv din referatul de anchetă psihosocială și din înscrisurile depuse de reclamantă prin care face dovada raporturilor de serviciu și faptul că a încheiat un contract de închiriere a unei locuințe în Irlanda, dar și din precizările orale ale reclamantei din ședințele de judecată din 12 august 2021 și 10 februarie 2022, reiese că părțile sunt despărțite în fapt, reclamanta locuiește în Irlanda, iar pârâtul în Germania.

Constatând că niciuna dintre părți nu locuiește pe teritoriul României, iar între acestea nu a intervenit o convenție privind alegerea instanței competente, reținând incidența dispozițiilor art. 915 alin. (2) teza finală C. proc. civ., instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București a pronunțat sentința civilă nr. 4283 din 24 mai 2022, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a arătat că pârâtul locuiește stabil în Germania, iar reclamanta are domiciliul (în sensul de locuință principală stabilă) în județul Constanța, comuna Deleni, sat Pietreni, astfel cum rezultă din declarațiile reclamantei și din evidențele oficiale, reclamanta precizând chiar în cuprinsul acțiunii că domiciliază la adresa indicată.

Pe de altă parte, în cuprinsul anchetei sociale efectuate de Primăria comunei Deleni s-a reținut că, la momentul efectuării vizitei - în luna august 2021, reclamanta era la domiciliu, aflându-se în concediu . În plus, minorii rezultați din căsătoria soților locuiesc la adresa menționată împreună cu mama lor, iar în perioadele în care aceasta se află în străinătate rămân în grija bunicului matern.

De asemenea, instanța a reținut că locuința reclamantei stabilită la adresa indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă și din faptul că, fiind citată pentru primul termen de judecată, reclamanta a primit personal citația la domiciliul menționat.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În stabilirea competenței de soluționare a litigiului, ambele instanțe aflate în conflict s-au raport la dispozițiile art. 915 C. proc. civ. Aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competență îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la locuința părților.

În conformitate cu prevederile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul."

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamanta neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

Se reține că noțiunea de "locuință" trebuie înțeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuiește efectiv. Altfel spus, ceea ce are relevanță în stabilirea competenței teritoriale în această materie este locuința faptică, iar nu domiciliul înscris în cartea de identitate.

În speță, se constată că cea din urmă locuință comună a soților a fost în județul Constanța, comuna Deleni, sat Pietreni, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din actele oficiale depuse la dosar (copii ale cărților de identitate ale părților, copia certificatului de căsătorie, copii ale certificatelor de naștere - dosarul Judecătoriei Medgidia).

De asemenea, în cuprinsul anchetei sociale efectuate la 10 august 2021 de Primăria comunei Deleni s-a reținut că reclamanta lucrează în Irlanda, fiind angajată din data de 6 iulie 2021, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila x din același dosar, iar la momentul efectuării anchetei era la domiciliu, aflându-se în concediu.

Totodată, la dosarul Judecătoriei Medgidia se află o copie a contractului de închiriere a unei locuințe în Irlanda, contract încheiat la 5 iunie 2021, pentru o perioadă de 12 luni (până la 4 iunie 2022), iar din declarația apărătoarei reclamantei, consemnată în practicaua sentinței nr. 314 din 10 martie 2022 a Judecătoriei Medgidia, rezultă că reclamanta este ocazional plecată la muncă, fără să aibă reședința stabilită pe teritoriul altui stat.

Se constată că, astfel cum reiese din actele și înscrisurile aflate la dosar, la data înregistrării cererii de chemare în judecată - 12 aprilie 2021 - reclamanta locuia în județul Constanța, comuna Deleni, sat Pietreni, localitate în care s-a aflat cea din urmă locuință comună a soților.

În această situație, incidentă în cauză este ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) prima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea ca, la data sesizării instanței, cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția instanței în care se află cea din urmă locuință a soților.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanță în circumscripția căreia s-a aflat cea din urmă locuință comună a soților și unde reclamanta locuia la data înregistrării cererii de divorț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2022.