ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1221/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1221/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 19 iunie 2023
Asupra conflictului negativ de competență:
I. Circumstanțele cauzei:
Obiectul cererii deduse judecății:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, la data de 13 octombrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
desfacerea căsătoriei înregistrată în municipiul Câmpina, la data de 09.03.2019, prin certificatul de căsătorie seria. x nr. x din 09.03.2019, din culpa exclusivă a pârâtei;
reluarea după desfacerea căsătoriei, de către pârâtă, a numelui de "C.";
exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorului D.;
stabilirea domiciliului minorului la domiciliul mamei;
obligarea reclamantului, la plata către minor a pensiei de întreținere și pentru creșterea și educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, în raport de venitul net lunar realizat, până la majoratul minorului;
stabilirea unui program de vizitare minor astfel:
- lunar două weekend-uri stabilite de comun acord (datorită serviciului pe care îl are, nu poate stabili un program fix lunar, deoarece lucrează în program inegal), minorul îl va lua la domiciliul tatălui, întrucât există între acesta și minor o relație de afectivitate foarte puternică fiind obișnuit cu prezența sa;
- în timpul vacanței școlare de iarna, în anii impari în perioada 23-30 decembrie, minorul urmând a fi luat la domiciliul tatălui, respectiv în perioada 1-10 ianuarie în anii pari, minorul urmând a fi luat la domiciliul tatălui;
- în timpul vacanței școlare de vară, o lună, respectiv în perioada 1 iulie - 15 iulie și 15 august - 31 august, minorul urmând a fi luat la domiciliul tatălui;
- în timpul vacanței intersemestriale, în prima săptămână, minorul urmând a fi luat la domiciliul tatălui;
- în prima zi de Paște din anii impari, în intervalul orar 10:00-19:00, respectiv a doua zi de Paște din anii pari, în același interval orar, cu luarea minorului la domiciliul tatălui;
- alternativ, ziua de naștere a minorului, respectiv 26 iulie, în intervalul orar 10:00- 19:00, va fi sărbătorit în domiciliul fiecărui părinte, în anii pari la domiciliul tatălui.
În drept, au fost invocate prevederile art. 373 alin. (1) lit. b) C. civ. și art. 379 alin. (1), art. 383 alin. (3), art. 397, art. 400, art. 529 și urm. C. civ., art. 915 și urm., art. 934 C. proc. civ.
Prin cererea reconvențională, pârâta B. a solicitat:
- desfacerea căsătoriei încheiate la data de 09.03.2019 și înregistrată conform certificatului de căsătorie emis de Primăria Câmpina, din culpă comună;
- stabilirea locuinței minorului D. la domiciliul în fapt al pârâtei;
- exercitarea autorității părintești asupra minorului exclusiv de către pârâtă;
- respingerea programului de vizitare propus de către reclamant și admiterea programului de vizitare propus de subsemnata;
- fixarea contribuției lunare la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorului D. în conformitate cu dispozițiile art. 529 C. civ., în proporție de o pătrime din venitul lunar net al reclamantului începând cu data prezentei cauze;
- revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de C.;
- suplinirea consimțământului reclamantului A. în vederea deplasării în Europa a minorului D., începând cu data pronunțării hotărârii pe o perioadă de 1 an (inclusiv în perioada 25.07.2023 - 25.08.2023), conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 raportat la art. 30 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005;
- obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers,
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 și art. 915 C. proc. civ., art. 373 lit. b) C. civ., Legea nr. 248/2005.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:
2.1. Prin sentința civilă nr. 427 din 10 februarie 2023, Judecătoria Câmpina a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Pentru a hotărî astfel, prin raportare la dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că ultima locuință comună a părților a fost în București, unde pârâta încă locuiește, aspect necontestat de către reclamant.
2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 5029 din 31 martie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina; a constatat ivit un conflict negativ de competență; a înainta dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că ultimul domiciliu comun al părților a fost în București, str. x, potrivit susținerilor părților la termenul din 31 martie 2023 și contractului de închiriere din data de 01 iulie 2020; la momentul introducerii cererii, respectiv la data de 13 octombrie 2022, reclamanta B. locuia în București potrivit contractului de închiriere din data de 10 august, iar pârâtul A. locuia în Câmpina.
Împrejurarea că în prezent reclamanta ar locui în circumscripția sectorului 4 este irelevantă, întrucât competența se stabilește în raport de domiciliile părților la momentul introducerii cererii.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că părțile au avut locuința comună în sectorul 4, iar la momentul formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 13 octombrie 2022, niciuna dintre părți nu mai locuia în circumscripția sectorului 4, reclamanta B. locuind în București, str. x, iar pârâtul A. locuind în Câmpina, potrivit susținerilor sale din cerere și a celor orale de la termenul de judecată din 31 martie 2023.
II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, în considerarea argumentelor ce succed:
Acțiunea formulată de reclamant are ca obiect desfacerea căsătoriei dintre părți și soluționarea capetelor accesorii privind efectele divorțului asupra minorului D., la data de 28 august 2019, născut în timpul căsătoriei părților.
Potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.
În privința competenței teritoriale, din punct de vedere terminologic, competentă să judece cererea de divorț este instanța (judecătoria) în a cărei circumscripție teritorială se află fie cea din urmă "locuință comună" a soților, fie, la data formulării cererii de chemare în judecată, "locuința" pârâtului ori chiar a reclamantului, dacă nu poate fi luată în considerare, în condițiile legii, locuința pârâtului.
Așadar, legiuitorul a avut în vedere locul (imobilul) în care soții au locuit efectiv ori în care locuiește, după caz, una dintre părți la data sesizării instanței, indiferent dacă au îndeplinit formalitățile prevăzute de lege pentru a-și stabili domiciliul sau reședința în acel spațiu. Cu alte cuvinte, este vorba despre o chestiune de fapt, care poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
În stabilirea competenței de soluționare a litigiului, ambele instanțe în conflict au reținut că ultima locuință comună a părților a fost în București. Instanța sesizată cu soluționarea cererii de divorț, respectiv Judecătoria Câmpina, s-a dezînvestit în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, deoarece a reținut că pârâta locuiește, încă, la ultima locuință comună a soților, chiar dacă reclamantul nu mai locuiește efectiv în acel spațiu.
Întrucât Judecătoria sectorului 4 București a reținut contrariul în ceea ce privește locuința pârâtei, pe baza probelor administrate în cauză, Înalta Curte constată că dezînvestirea reciprocă a instanțelor a fost generată de aplicarea diferită a prevederilor art. 915 C. proc. civ., în considerarea ultimei locuințe comune a soților.
În aceste limite ale învestirii instanței care pronunță regulatorul de competență, se reține că pârâta B., la momentul promovării cererii de chemare în judecată - 13 octombrie 2022, avea domiciliul în București, str. x, astfel cum rezultă din contractul de închiriere încheiat la data de 10 august 2022 .
Prin urmare, pârâta nu mai locuia, la data sesizării instanței de judecată, la ultima locuință comună a soților, situată în București, sector 4 și, dat fiind că, în mod necontestat, reclamantul locuia în Câmpina la aceeași dată relevantă, urmează a se constata că niciuna dintre părți nu mai locuia în circumscripția judecătoriei de la ultima locuință comună.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2023.