ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 758/2022

Ședința publică din data de 5 aprilie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. x/2021, astfel cum a fost completată, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună stabilirea locuinței minorilor C., D., și E. la domiciliul reclamantului; în subsidiar, a solicitat stabilirea locuinței la domiciliul său, doar a minorelor D. și C.; obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum egal cu o jumătate din venitul net lunar realizat, dar nu mai puțin de o treime din salariul minim pe economie, până la finalizarea studiilor de către copii, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani a fiecărui copil, iar în situația admiterii capătului de cerere subsidiar, obligarea acesteia doar la pensia de întreținere pentru unul din minori, celelalte pensii de întreținere urmând a se compensa.

În subsidiar, reclamantul a solicitat modificarea programului de vizitare al minorilor așa cum a fost prevăzut în sentința civilă nr. 10970/27.11.2020 pronunțată în dosar nr. x/2019 de Judecătoria Constanța, rămasă definitivă, după cum urmează: minorii să fie preluați de acesta două weekend-uri pe lună, începând cu ziua de vineri ora 13:00, până duminică la ora 19:00 în săptămânile impare; minorii să-și petreacă împreună cu tatăl în vacanța de vară, primele două săptămâni din luna iulie

și ultimele două săptămâni din luna august; zilele de naștere ale minorilor să se petreacă împreună cu ambii părinți; Sărbătorile de Iarnă: prima săptămână de vacanță în care este inclus și Crăciunul cu tatăl și a doua săptămână de vacanță în care este inclus și Revelionul cu pârâta în anii impari, iar în anii pari prima săptămână de vacanță în care este inclus și Crăciunul cu pârâta și a doua săptămână de vacanță în care este inclus și Revelionul cu tatăl, și vacanța care include Sărbătorile Pascale, astfel: prima săptămână de vacanță cu tatăl în anii impari și a doua săptămână cu pârâta, iar în anii pari prima săptămână cu pârâta și a doua săptămână cu tatăl; vacanțele inter-semestriale cu tatăl.

A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtei la parcurgerea a 1/2 din drum, atât la preluarea, cât și la aducerea minorilor către locuința acesteia, obligarea pârâtei la a permite minorilor să poarte o convorbire telefonică cu tatăl, zilnic și obligarea pârâtei la cheltuielile ocazionate cu prezenta cerere.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 400, 401 alin. (1), (40)3, 497 alin. (2) și 499 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 11673/25.10.2021, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, instanța reținând că prin sentința civilă nr. 10970/27.11.2020 a Judecătoriei Constanța, dată în dosarul nr. x/2019 s-a stabilit domiciliul minorilor la mamă, iar potrivit cărții de identitate a acesteia, mama locuiește în Suceava, str. x din data de 27.04.2021.

Prin sentința nr. 292/08.02.2022, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că art. 114 C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială exclusivă, iar, în raport cu dispozițiile art. 130 alin. (2) din același Cod, la primul termen din fața Judecătoriei Constanța, 25.08.2021, nici părțile legal citate și nici instanța nu au invocat excepția necompetenței teritoriale, că reclamantul a înțeles să introducă acțiunea pe rolul Judecătoriei Constanța, motiv pentru care această din urmă instanță este competentă să soluționeze cauza.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț".

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

În cauză, solicitarea reclamantului, de stabilire a domiciliului minorilor la acesta, se circumscrie dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., mai sus menționate.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, având caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, potrivit art. 92 C. civ. "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic; (2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic; (3) Prin excepție, în situațiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimțământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi și la o instituție de ocrotire; (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească este la reprezentantul legal".

Se reține că în cauză, prin sentința civilă nr. 10970/27.11.2020 pronunțată în dosar nr. x/2019 de Judecătoria Constanța, rămasă definitivă, având ca obiect divorț cu minori, s-a stabilit locuința minorilor la domiciliul mamei.

Ca atare în speță, în legătură cu domiciliul minorului, criteriu de determinare a competenței teritoriale, este incident art. 92 alin. (2) C. civ., dat fiind faptul că există deja o hotărâre judecătorească definitivă care a stabilit la care dintre părinți se află domiciliul acestuia.

Potrivit cărții de identitate a pârâtei, mama minorilor are domiciliul stabil în Suceava, str. x din data de 27.04.2021.

În ceea ce privește dispozițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., acestea permit invocarea necompetenței teritoriale de ordine publică (așa cum este și cea de față, raportat la definiția din art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.), fie de către instanță, fie de către părți, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii.

În cauză, însă, la primul termen de judecată din 25.08.2021, Judecătoria Constanța a dispus recomunicarea cererii de chemare în judecată la adresa din cartea de identitate a mamei, astfel că nu se poate considera că părțile au fost legal citate la acea data, cum în mod greșit a reținut Judecătoria Suceava.

Astfel, în considerarea dispozițiilor legale incidente și întrucât domiciliul mamei se află în raza teritorială a Judecătoriei Suceava, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

De altfel, pe rolul Judecătoriei Suceava se află și dosarul nr. x/2021 având ca obiect modificare măsuri privind minorii, acțiune introdusă de către mama acestora.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 aprilie 2022.