ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 21/2023

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă la data de 17 august 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea acțiunii civile de exercitare a autorității părintești și stabilirea domiciliului minorilor, aflată pe rolul Judecătoriei Timișoara: exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorilor C. și D.; stabilirea domiciliului minorilor în localitatea Dumbrăvița, județul Timiș; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de creștere și educare a minorilor în cuantum de 1/3 din veniturile nete ale acesteia.

În subsidiar, a solicitat stabilirea programului de relaționare cu minorii în următoarea modalitate: săptămânal, de vineri orele 16

00

până duminică orele 20

00

; în vacanța de iarnă, în anii pari, din data de 20 decembrie până în data de 2 ianuarie, în anii impari, din data de 2 ianuarie până în data de 10 ianuarie; în vacanța de vară, în luna iulie, din data de 1 până în data de 31 a lunii.

În terțiar, a solicitat stabilirea programului de relaționare cu minorii în următoarea modalitate: săptămânal, de vineri orele 16

00

până duminică orele 20

00

, prin deplasarea minorilor la domiciliul reclamantului.

Pe cale reconvențională, pârâta-reclamantă a solicitat stabilirea locuinței minorilor la domiciliul său, obligarea reclamantului-pârât la plata unei contribuții la cheltuielile de crește și îngrijire ale minorilor, iar în subsidiar, în situația în care locuința minorilor se va stabili la tată, reglementarea modalității de menținere a relațiilor personale dintre mamă și minori; cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1776 din data de 27 octombrie 2022, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

În esență, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a făcut aplicarea art. 998 raportat la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., reținând că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, minorii C. și D. locuiau în județul Satu Mare, unde se aflau din luna iulie 2022, împreună cu mama acestora.

A mai reținut și intenția mamei minorilor, respectiv a pârâtei-reclamante, a fost de a se stabili în județul Satu Mare împreună cu minorii, câtă vreme s-a angajat în cadrul unei societăți cu sediul social în acest județ, conform Contractului individual de muncă nr. 1 din data de 1 august 2022, și și-a declarat reședința, pentru o perioadă de un an, ca fiind în Municipiul Satu Mare, județul Satu Mare, astfel cum rezultă din verificările efectuate în D.E.P.A.B.D, ambele demersuri fiind întreprinse anterior înregistrării prezentei cauze pe rolul instanței.

Totodată, a avut în vedere că, pentru a se stabili reședința sau domiciliul copilului minor, în accepțiunea art. 114 C. proc. civ., în lipsa unei hotărâri judecătorești care să tranșeze fără putință de tăgadă acest aspect, cum este cazul în speță, interesează domiciliul sau reședința părinților săi, fie a amândurora, dacă locuiește cu ambii, conform art. 496 alin. (1) C. civ., fie ale părintelui la care minorul locuiește în mod statornic, în acord cu dispozițiile art. 92 C. civ.

A mai reținut și că determinarea instanței competente teritorial să judece cererea de ordonanță președințială se face prin raportare la obiectul cererii de ordonanță președințială, respectiv la măsurile ce se solicită a fi dispuse prin emiterea acesteia, iar nu prin raportare la dosarul ce are ca obiect fondul dreptului, în procedura de drept comun, câtă vreme existența unui atare dosar nu este imperativă pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială; această soluție reiese cu claritate din prevederile art. 997 alin. (4) C. proc. civ. care, în interpretare per a contrario, nu condiționează admisibilitatea cererii de ordonanță președințială de existența pe rolul instanțelor judecătorești a unei cereri ce are ca obiect fondul dreptului.

În plus, a constatat că dosarele de fond la care s-au referit părțile cu ocazia concluziilor asupra excepției supuse analizei, respectiv dosarul nr. x/2022, având ca obiect divorț, și dosarul nr. x/2022, având ca obiect exercitarea autorității părintești, se află în etapa prealabilă fixării primului termen de judecată, astfel cum rezultă din verificările efectuate în sistemul Ecris, fiind evident, deci, că nu s-a stabilit instanța competentă să le soluționeze.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Satu Mare, secția civilă, prin sentința civilă nr. 5808 din data de 28 noiembrie 2022, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâta-reclamantă, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Satu Mare, secția civilă, în esență, a constatat incidența art. 998 C. proc. civ. raportat la art. 919 și art. 920 din același act normativ, arătând că aceste ultime dispoziții legale condiționează inițierea procedurii ordonanței președințiale de existența unui proces de divorț pendinte, așa cum este cazul în speța de față.

A mai arătat și că părțile au precizat, prin apărările formulate, că au avut domiciliul comun în Dumbrăvița, județul Timiș, acolo s-au stabilit și au locuit împreună pentru o perioadă lungă de timp, până la momentul separării, când pârâta, revenind de la Satu Mare, a luat minorii din Timișoara în localitatea Satu Mare fără acordul tatălui.

Astfel, a apreciat că această împrejurare nu poate semnifica schimbarea locuinței minorilor, câtă vreme nu a existat un acord al părinților în acest sens și nici o încuviințare a vreunei instanțe.

Prin urmare, a considerat că, în speță, competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială aparține judecătoriei pe rolul căreia se află înregistrat dosarul de fond având ca obiect divorț, ca fiind instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul persoanei ocrotite.

Contrar celor reținute prin hotărârea de declinare a cauzei de către Judecătoria Timișoara, a arătat că, în procedura divorțului, măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obișnuit ar intra în competența instanței de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 920 C. proc. civ., care este o normă specială, de strictă interpretare și aplicare, urmând a se aplica cu prioritate față de art. 114 C. proc. civ.

Ca atare, a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 919 și art. 920 C. proc. civ., în temeiul cărora instanța învestită cu soluționarea cererii de divorț, adică Judecătoria Timișoara, poate lua măsurile vremelnice, până la soluționarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă și Judecătoria Satu Mare, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competență fiind generată de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la norma de drept incidentă în cauză.

Astfel, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a făcut aplicarea art. 998 raportat la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Satu Mare, secția civilă a reținut incidența art. 998 raportat la art. 919 și art. 920 C. proc. civ., față de existența pe rolul Judecătoriei Timișoara a dosarului nr. x/2022, având ca obiect cererea de divorț ce privește părțile din prezenta cauză.

Prin prezentul demers judiciar, s-a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, dispunerea de măsuri privind: exercitarea autorității părintești asupra minorilor C. și D.; stabilirea domiciliului minorilor; stabilirea programului de relaționare cu minorii; plata unei contribuției la cheltuielile de crește și îngrijire ale minorilor.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Prin urmare, în ceea ce privește ordonanța președințială, competența de soluționare este aceeași cu cea determinată pentru soluționarea cauzei pe fond, determinare care poate opera în abstract de către instanța învestită în procedura ordonanței președințiale (în cazul în care nu este promovată și o cerere pe dreptul comun pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanței cererea pe fondul dreptului), caz în care competența se stabilește de instanța învestită cu soluționarea fondului dreptului.

În speța supusă analizei, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății prin prezenta ordonanță președințială, se reține că pe rolul Judecătoriei Timișoara, cu privire la părțile din prezenta cauză, se află înregistrate dosarele nr. x/2022, având ca obiect divorț, și nr. 21620/325/2022, având ca obiect exercitarea autorități părintești.

Din verificările efectuate pe portalul instanțelor, rezultă că, la această dată, dosarele menționate se află în procedura anterioară fixării primului termen de judecată, nefiind depășit momentul verificării competenței de soluționare a cauzei de către instanța învestită, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte reține că existența acestora pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă nu poate atrage în favoarea acestei instanțe competența de soluționare a prezentei ordonanțe președințiale.

Ca atare, raportat la măsurile care se solicită a fi dispuse pe calea ordonanței președințiale, Înalta Curte reține că, la stabilirea instanței competente a soluționa pricina, devin incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

În aplicarea prevederilor legale anterior enunțate, interesează domiciliul sau reședința persoanei ocrotite la data sesizării instanței de judecată, în speță, data de 17 august 2022.

Potrivit art. 92 alin. (1) C. civ.: "Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic".

Astfel, Înalta Curte reține că, potrivit susținerilor ambelor părți, formulate prin cererea de chemare în judecată și prin întâmpinare, în luna iulie 2022, pârâta-reclamantă a plecat de la domiciliul din localitatea Dumbrăvița, județul Timiș, împreună cu cei doi minori la părinții săi în Satu Mare.

Conform mențiunilor din cuprinsul raportului de anchetă socială aflat la dosarul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă (dispus prin rezoluția instanței din data de 8 septembrie 2022), rezultă că, la momentul efectuării acestuia, minorii se află în grija mamei lor (pârâta-reclamantă), în comuna Dorolț, județul Satu Mare.

În plus, prin adresa Primăriei Satu Mare din data de 28 septembrie 2022, aflată la dosarul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, s-a comunicat instanței împrejurarea că mama minorilor locuiește în județul Satu Mare.

Prin urmare, cum în cauză domiciliul minorilor nu a fost stabilit pe cale judecătorească, iar din cele anterior arătate rezultă că minorii, la data demarării prezentului demers judiciar, locuiau, împreună cu mama lor, în comuna Dorolț, județul Satu Mare, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Satu Mare, secția civilă, ca instanță în circumscripția căreia își au domiciliul/reședința persoanele ocrotite.

Având în vedere cele anterior constatate, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., în aplicarea art. . 998 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2023.