ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1278/2023

Ședința publică din data de 19 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 16 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, să dispună stabilirea locuinței minorului C. la domiciliul reclamantului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1160 din data de 21 iulie 2023, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, prioritar, având în vedere că procedura ordonanței președințiale este o procedură urgentă, în baza art. 1 alin. (1) lit. b) și (2) lit. a), art. 2 alin. (2) pct. 9, coroborate cu art. 15 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 2019/1111, a constatat că instanțele române sunt competente internațional să judece prezenta cauză.

Față de această împrejurare, a făcut aplicarea art. 1072 C. proc. civ., potrivit căruia: "(1) Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiile cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale", iar " (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București".

A arătat că, prezenta acțiune, având ca obiect ordonanță președințială – stabilirea domiciliului minorului –, este de competența judecătoriei, iar instanța competentă din punct de vedere teritorial se stabilește prin raportare la dispozițiile art. 998 coroborat cu art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Totodată, a reținut că, în considerentele deciziei civile 351 din data de 13 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022, instanța a analizat "reședința obișnuită" a minorului C. și a stabilit că aceasta se află în Ungaria, precum și că "atât deplasarea, cât și reînapoierea copilului în, și din România sunt considerate ilicite în sensul art. 3 din Convenția de la Haga din 1980"; prin dispozitivul acestei decizii s-a dispus obligarea pârâtului să înapoieze pe minorul C. la reședința sa obișnuită din Ungaria, în termen de 14 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, sub sancțiunea aplicării unei amenzi civile în favoarea Statului Român, în sumă de 3.500 de RON și a fost autorizată reclamanta să preia minorul, în cazul refuzului pârâtului de a executa obligația de înapoiere a minorului.

A mai constatat și că, potrivit susținerilor părților, la momentul introducerii prezentei cereri de emitere a unei ordonanțe președințiale, minorul C. se află la domiciliul tatălui din Ghiroda, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Timișoara, însă a apreciat că nu poate lua în calcul, pentru stabilirea competenței, faptul că la acest moment, minorul se află la domiciliul tatălui, întrucât acesta nu are domiciliul sau reședința la domiciliul tatălui, ci avea, la momentul introducerii prezentei cereri de ordonanță președințială, reședința obișnuită în Ungaria, astfel cum a fost stabilit prin decizia 351 din data de 13 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022.

În plus, a reținut că domiciliul sau reședința au caracter de unicitate, precum și că nu poate da relevanță juridică, în vederea stabilirii competenței, unei situații juridice ilicite, constatate astfel prin decizia civilă 351 din data de 13 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 6711 din data de 17 august 2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În esență, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, constatând că sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 2019/1111, al Consiliului din 25.06.2019, privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești și privind răpirea internațională de copii, a apreciat că instanțele române sunt competente internațional să judece prezenta cauză, având ca obiect ordonanță președințială, în baza art. 1 alin. (1) lit. b) și (2) lit. a), art. 2 alin. (2) pct. 9, coroborate cu art. 15 alin. (1) din Regulament.

În ceea ce privește competența teritorială, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 998 C. proc. civ. reținând și că art. 1072 alin. (2) C. proc. civ. se aplică numai în mod excepțional, și anume în situația în care, ulterior analizei tuturor regulilor generale și speciale privind competența teritorială, instanța nu poate stabili competența în soluționarea dosarului.

A arătat că regula generală este cea prevăzută de art. 114 C. proc. civ., care stabilesc o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul/reședința persoanei ocrotite de la data introducerii cererii de chemare în judecată, conf. art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, a constatat că, pentru stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, se impune aplicarea art. 114 C. proc. civ., referitor la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, și anume domiciliul de fapt al minorului.

În aplicarea acestor dispoziții legale, a apreciat că noțiunea de reședință la care face trimitere art. 114 C. proc. civ. este diferită de noțiunea de reședință obișnuită utilizată de legislația europeană, "reședința obișnuită" în dreptul Uniunii Europene fiind stabilită prin intermediul jurisprudenței instanțelor europene; astfel, chiar dacă reședința obișnuită a copilului a fost reținută ca fiind, cu autoritate de lucru judecat, în Ungaria, în dreptul comun, reședința minorului se va stabili prin raportare la dispozițiile C. civ.

Astfel, a reținut că, potrivit art. 88 C. civ., reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară, iar, în speță, minorul se află în fapt alături de tatăl său din anul 2021, locuind în România

Prin urmare, a considerat că se poate aprecia, potrivit C. civ. (legislației interne) că reședința acestuia este în sat Ghiroda, județul Timiș.

Mai mult decât atât, a avut în vedere și scopul reglementărilor din legislația europeană, dar și din legislația națională, arătând că legislația europeană permite instanțelor din statul în care nu se află reședința obișnuită a copilului să ia măsuri provizorii, tocmai datorită urgenței care caracterizează aceste măsuri, avându-se în vedere criteriul proximității.

Ca atare, a apreciat că, pentru a se da valență acestui criteriu, trebuie să se permită instanțelor de la locul la care minorul se află în fapt (în speță, județul Timiș) să ia măsurile necesare respectării interesului superior al acestuia; stabilirea competenței teritoriale în sarcina unei instanțe cu care minorul nu are nicio legătură (câtă vreme reședința obișnuită este în Ungaria, iar în prezent locuiește în fapt în sat Ghiroda) nu respectă scopul pentru care au fost reglementate reguli privind competența, atât la nivel european, cât și la nivel național.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă și Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competență fiind generată de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la norma națională de competență, în temeiul căreia se stabilește instanța competentă teritorial să judece pricina.

Astfel, judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a dat eficiență prevederilor art. 1072 alin. (2) C. proc. civ., în timp ce, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a făcut aplicarea prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la domiciliul de fapt al minorului.

Prin prezentul demers judiciar, reclamantul a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea locuinței minorului C. la domiciliul său, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Prin urmare, în ceea ce privește ordonanța președințială, competența de soluționare este aceeași cu cea determinată pentru soluționarea cauzei pe fond, determinare care poate opera în abstract de către instanța învestită în procedura ordonanței președințiale (în cazul în care nu este promovată și o cerere pe dreptul comun pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanței cererea pe fondul dreptului), caz în care competența se stabilește de instanța învestită cu soluționarea fondului dreptului.

În speța supusă analizei, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății prin prezenta ordonanță președințială, se reține că, la data de 26 noiembrie 2021, pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, a fost înregistrat dosarul nr. x/2021 având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu prârâta B., prin are s-a solicitat: desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 5 mai 2018, revenirea pârâtei la numele anterior căsătoriei, stabilirea exercitării în comun a autorității părintești cu privire la minorul C., stabilirea locuinței minorului la tată (reclamantul) și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de creștere, educare și întreținere a minorului, în cuantum de 1/4 din venitul net realizat, în temeiul art. 402 C. civ.

La termenul de judecată din data de 8 decembrie 2022, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, în temeiul art. 131 C. proc. civ., verificându-și din oficiu competența, a constatat că este competentă din punct de vedere internațional să soluționeze respectivul litgiu, conform art. 1 lit. a) pct. 2 și art. 12 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului Europei din data de 27 noiembrie 2003, în acest din urmă caz instanța observând că pârâta a acceptat în mod expres competența internațională a instanțelor române, aceasta fiind acceptată, în mod implicit, și de către reclamant, prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul instanței din România.

De asemenea, a apreciat că această competență este în interesul superior al copilului, cât timp, din referatul de anchetă socială întocmit de către Primăria Comunei Ghiroda, reiese că minorul locuiește în România; această competență reflectă interesul superior al minorului, întrucât instanța are posibilitatea să-l asculte în mod nemijlocit pe minor, conform art. 264 C. civ., iar autoritatea tutelară poate fi consultată cu mai multă rapiditate în vederea întocmirii unei anchete psihosociale cu privire la condițiile în care locuiește și se dezvoltă minorul.

Referitor la competența națională, în temeiul art. 915 alin. (1) coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.., Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a constatat că este competentă material, teritorial și, implicit, general să soluționeze prezenta cauză.

Ca atare, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei vizând fondul dreptului dedus judecății prin prezenta ordonanță președințială, Judecătoria Timișoara, s-a apreciat a fi competentă, prin încheierea de ședință din data de 8 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, și, astfel, în raport de prevederile art. 998 C. proc. civ., acesteia îi aparține și competența de a soluționa și pretențiile reclamantului deduse judecăți pe calea prezentei ordonanțe președințiale.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., în aplicarea art. . 998 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2023.