ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 970/2023

Ședința publică din data de 25 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20 martie 2023 pe rolul Judecătoriei Constanța, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., pe calea ordonanței președințiale, stabilirea provizorie a locuințelor minorilor C. și D. la reclamantă, respectiv în municipiul Brașov, str. x, jud. Brașov, până la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța; suplinirea consimțământului pârâtului în vederea transferării minorului C. la Școala Gimnazială nr. 9 "E." din Brașov; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 997 C. proc. civ. și pe prevederile Legii nr. 272/2004.

2.1. Prin sentința civilă din 31 martie 2023, pronunțată de Judecătoria Constanța, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Judecătoria Constanța a reținut că determinarea instanței competente să judece cererea de ordonanță președințială se realizează prin raportare la obiectul cererii de ordonanță președințială, și nu la un alt obiect al unei acțiuni aflate pe rolul instanței de judecată.

Ca atare, competența soluționării unei cereri de ordonanță președințială revine acelei instanțe care ar fi competentă să se pronunțe pe fondul dreptului, dacă pretenția reclamantului ar fi fost formulată în cadrul unei acțiuni de drept comun.

Față de obiectul ordonanței președințiale dedus judecății, instanța a reținut că sunt incidente în cauză prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și, având în vedere domiciliul minorilor, astfel cum acesta a rezultat din referatul de anchetă psihosocială depus la dosarul cauzei, acesta fiind în mun. Brașov, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brașov.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 4181/2023 din 05 mai 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că raportat la art. 123 C. proc. civ., competența de soluționare a prezentei cauze este atrasă de competența de soluționare a capătului principal al cererii introductive, respectiv de solicitarea de stabilire a locuinței minorilor, cu privire la judecarea capătului accesoriu al cererii introductive și cu privire la judecarea cererii reconvenționale operând prorogarea legală de competență.

Totodată, a reținut prevederile art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, însă, făcând trimitere la decizia nr. 2816 din 22.05.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a reținut că dispozițiile art. 998 C. proc. civ. reglementează competența materială de soluționare a unei astfel de cereri, iar nu competența teritorială, aceasta din urmă trebuind a fi determinată potrivit regulilor generale.

Prin urmare, la stabilirea competenței teritoriale a prezentei cauze a avut în vedere regulile speciale de competență, raportându-se la instanța competentă să judece cererea de desfacere a căsătoriei, care, potrivit dispozițiilor art. 915 din C. proc. civ., este instanța în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, respectiv în jud. Constanța.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Instanța supremă este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Constanța și Judecătoria Brașov.

În speță, Înalta Curte constată că cele două instanțe și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile și interpretările diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa cauza.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea prin care reclamanta a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea provizorie a locuinței minorilor C. și D. la reclamanta-pârâtă, respectiv în municipiul Brașov, str. x, jud. Brașov, până la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța; suplinirea consimțământului pârâtului în vederea transferării minorului C. la Școala Gimnazială nr. 9 "E." din Brașov, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, prin stabilirea unei pensii lunare de întreținere.

În conformitate cu dispozițiile art. 997 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Iar, potrivit art. 998 din același cod "cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului."

În raport de aceste prevederi, competenta de soluționare este aceeași cu cea determinată pentru soluționarea cauzei pe fond, determinare care poate fi făcută în abstract de către instanța învestită în procedura ordonanței președințiale (în cazul în care nu este promovată și o cerere pe dreptul comun pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanței cererea pe fondul dreptului), situație în care competența se stabilește în funcție de instanța învestită cu soluționarea fondului dreptului.

Or, din verificările efectuate în programul de evidență informatizată al instanțelor rezultă că dosarul nr. x/2023, în care instanța urmează a se pronunța asupra fondului dreptului dedus judecății pe calea prezentei ordonanțe președințiale, respectiv divorț prin acord și stabilire domiciliu minori, se află pe rolul Judecătoriei Constanța, instanță care și-a verificat competența de soluționare a cauzei, la termenul din data de 25 aprilie 2023, apreciind că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina, astfel că, în raport de dispozițiile art. 998 C. proc. civ., aceleiași instanțe îi revine și competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială.

În același timp, Înalta Curte observă că în cauză instanța este învestită cu o cerere privind stabilirea domiciliului minorilor la mamă, formulată în contradictoriu cu tatăl copiilor, în care se afirmă că mama a schimbat locuința copiilor minori în altă localitate decât cea unde locuiau ei în mod obișnuit.

Față de dispozițiile art. 486 C. civ., această cerere revine spre competentă soluționare instanței de tutelă, care este, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Nu se poate considera că domiciliul sau reședința copiilor este acum în județul Brașov, față de elementele probatorii disponibile până în acest moment în dosar, întrucât rezultă că minorii au locuit până de curând în Constanța, unde erau înscriși în unități de învățământ școlare și preșcolare, acesta fiind domiciliul lor în sensul avut în vedere de norma evocată. În plus, a considera că domiciliul sau reședința copiilor este acolo unde decide un părinte a se stabili împreună cu aceștia, temporar sau definitiv, ar conduce la stabilirea în mod arbitrar a competenței instanței, iar acțiunea mamei reclamante este tocmai cea care a generat litigiul, astfel încât ea nu poate produce efectul avut în vedere la prima declinare.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reține că Judecătoria Constanța este competentă să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.