ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.02.2024

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 268/2024

HOTĂRÂRE
06.02.2024
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 268/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 august 2023 pe rolul Judecătoriei Brăila sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea domiciliului minorei la tată și obligarea pârâtei B. la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.

În drept, au fost indicate prevederile art. 920 C. proc. civ.

2.1 Prin sentința civilă nr. 5649 din 9 noiembrie 2023, Judecătoria Brăila – secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă, și a declinat competenta de soluționare a cauzei, având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamantul A. și pe pârâta B., în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a constatat că domiciliul comun al părților a fost pe raza județului Constanța, instanța ce devine competentă pentru soluționarea cererii de divorț și a capetelor accesorii, în acord cu prevederile art. 917 și art. 920 C. proc. civ.

De asemenea, a reținut că schimbarea domiciliului sau reședinței copilului se face fie prin acordul părților, fie prin procedura prevăzută în dispozițiile art. 92 alin. (2) C. civ., astfel că luarea minorului de la domiciliul comun, cu încălcarea dispozițiilor legale și formularea unei cereri de divorț, în vederea creării unei aparente competențe teritoriale pentru soluționarea ordonanței președințiale având drept obiect capete accesorii divorțului, reprezintă o încălcare a principiului general al dreptului, concretizat prin adagiul "nemo censetur propriam turpitudinem allegans".

2.2 Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, prin sentința din 24 noiembrie 2023, Judecătoria Constanța – secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta B., în favoarea Judecătoriei Brăila și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Această instanță a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, părțile făcând dovada introducerii acțiunii având ca obiect divorț, înregistrată sub dosarul nr. x/2023 pe rolul Judecătoriei Brăila, instanță care are posibilitatea de a lua pe cale de ordonanță președințială masuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței minorului.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Înalta Curte constată că instanțele și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aplicarea diferită a dispozițiilor art. 920 C. proc. civ.

Prin prezentul demers judiciar, reclamantul A. a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea domiciliului minorei la tată și obligarea pârâtei B. la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Se constată că, în ceea ce privește cererea de ordonanță președințială, competența materială și teritorială este, potrivit voinței legiuitorului, aceeași cu cea determinată pentru soluționarea fondului dreptului, determinare ce poate opera in abstracto, în situația în care nu este promovată încă acțiunea care privește fondul dreptului, sau in concreto, în ipoteza în care este înregistrată pe rolul instanței acțiunea care privește fondul dreptului. Sub acest aspect, se mai reține că, potrivit art. 920 C. proc. civ., "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului (de divorț), prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

În ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății prin prezenta ordonanță președințială, se reține că pe rolul Judecătoriei Brăila, cu privire la părțile din prezenta cauză, se află înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect divorț.

Din verificările efectuate pe portalul instanțelor, rezultă că dosarul nr. x/2023 are fixat termen de judecată la 12 iunie 2024, nefiind depășit momentul verificării competenței de soluționare a cauzei de către instanța învestită, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. Prin urmare, Înalta Curte reține că existența dosarului de fond pe rolul Judecătoriei Brăila nu poate atrage în favoarea acestei instanțe competența de soluționare a prezentei ordonanței președințiale, prin raportare la dispozițiile art. 915 C. proc. civ., ce stabilesc competența teritorială exclusivă în materia divorțului.

Referitor la fondul dreptului, așa cum corect a reținut Judecătoria Brăila, din susținerilor părților a rezultat că domiciliul comun al părților a fost pe raza județului Constanța, instanța ce devine competentă pentru soluționarea cererii de divorț și a capetelor accesorii, în acord cu art. 919 și art. 920 C. proc. civ.

În acest context, se constată că instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere de ordonanță președințială este cea competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, respectiv Judecătoria Constanța, neavând relevanță împrejurarea că, la data sesizării instanței, minora locuia în municipiul Brăila.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a ordonanței președințiale în favoarea Judecătoriei Constanța.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-10-03
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1510/2023
Ședința publică din data de 3 octombrie 2023 Asupra conflictului negativ de competență: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cererii deduse judecății: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 19 ap
ÎCCJ 2024-09-18
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1880/2024
ă la prevederile legale care determină competența de soluționare a litigiului de drept comun, reguli pe care le împrumută. Concluzia este determinată și de faptul că este admisibilă pronunțarea unei ordonanțe președințiale în lipsa unei cer
ÎCCJ 2023-12-07
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2557/2023
Ședința publică din data de 7 decembrie 2023 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: 1. Obiectul cauzei Prin cererea formulată pe calea procedurii ordonanței președințiale, care a fost înregistrată pe rol
ÎCCJ 2024-10-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2269/2024
ția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a trimis cauza l
ÎCCJ 2024-11-19
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2585/2024
cătoriei Iași, secția Civilă, având în vedere următoarele considerente: Pe calea ordonanței președințiale, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., suplinirea consimțământului pârâtei în vederea realizării transferului mi
Sursă