ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2269/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 10.07.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună modificarea programului de vizită stabilit prin sentința civilă nr. 8839 din 5 octombrie 2023, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2022, în sensul fixării următoarei modalități de desfășurare a relațiilor personale dintre pârât și fiica minoră a părților, C.: în primul și al treilea weekend din lună, sâmbăta între orele 10:00-14:00 și duminica între orele 10:00-14:00, în prezența mamei și a unui reprezentant al DGASPC Suceava, la sediul DGASPC Suceava, în ipoteza în care copilul dorește să aibă legături personale cu tatăl său; exercitarea autorității părintești asupra minorei, în mod exclusiv, de către mamă, până la soluționarea dosarului civil nr. x/2024, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța.

Prin sentința civilă nr. 3866 din 5 august 2024, pronunțată de Judecătoria Suceava, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată de pârât, și a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Constanța.

În motivare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., prevederi cu caracter special care stabilesc competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței președințiale în sarcina instanței competente să soluționeze cauza pe fond și care se aplică prioritar prevederilor art. 114 C. proc. civ. și art. 123 din același act normativ.

A mai reținut că dosarul de fond nr. x/2024, având ca obiect modificarea cuantumului pensiei de întreținere, completată cu modificarea programului de vizită și exercitarea autorității părintești, a fost introdus pe rolul Judecătoriei Constanța întrucât, la data formulării respectivei cereri, reclamanta din prezentul dosar împreună cu minora locuiau în Constanța.

În raport de faptul că la data introducerii acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, minora locuia împreună cu mama sa în circumscripția teritorială a Judecătoriei Constanța, aspect recunoscut de reclamantă și prin cererea formulată în ședința din 5.08.2024, instanța a reținut că Judecătoria Constanța este competentă să soluționeze cererea.

A apreciat ca fiind irelevant aspectul vizând schimbarea domiciliului reclamantei împreună cu minora în cursul lunii mai 2024, după înregistrarea dosarului nr. x/2024 la 15.04.2024, în raport cu dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul."

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanța, secția civilă, prin sentința pronunțată la 20 septembrie 2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Instanța a reținut în motivare că cererea ce face obiectul dosarului este întemeiată pe dispozițiile art. 998 C. proc. civ., fondul dreptului fiind reprezentat de dosarul nr. x/2024, având ca obiect modificarea cuantumului pensiei de întreținere, completată cu modificarea programului de vizită și exercitarea autorității părintești, introdus de pârât pe rolul Judecătoriei Constanța întrucât, la data formulării respectivei cereri, reclamanta din prezentul dosar împreună cu minora locuiau în Constanța.

A mai reținut că, atunci când aplicabilitatea procedurii ordonanței președințiale rezultă din alte dispoziții legale decât cele ale Titlului VI din Cartea a VI-a C. proc. civ., fondul dreptului va fi stabilit prin raportare la acele dispoziții.

A apreciat că dispozițiile art. 920 C. proc. civ. nu sunt incidente în speță, întrucât dosarul de fond nu are ca obiect divorț, care deja s-a pronunțat, fiind aplicabil textul general care instituie competența teritorială în cazul cererilor privind minorul, respectiv art. 114 C. proc. civ.

Ca situație de fapt, a reținut că prin sentința civilă nr. 8839/05.10.2023, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. x/2022, locuința minorei a fost stabilită la domiciliul mamei, care, din verificările efectuate la DEPABD, este în sat Ipotești, comuna Ipotești, str. x, în Suceava, începând cu data de 16.05.2024.

Astfel, constatând că, la momentul formulării cererii de ordonanță președințială, minora locuia efectiv în Ipotești, jud. Suceava, cu reclamanta, mama sa, a reținut că Judecătoria Suceava este instanța competentă să soluționeze litigiul.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că Judecătoria Suceava și Judecătoria Constanța și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Astfel, Judecătoria Suceava s-a raportat la dispozițiile art. 998 C. proc. civ. și a reținut că dosarul de fond la care face referire acest text de lege se află pe rolul Judecătoriei Constanța, instanță învestită în mod legal, având în vedere domiciliul reclamantei, respectiv al minorei, de la acea dată, respectiv 15 aprilie 2024, în timp ce Judecătoria Constanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ. întrucât dosarul de fond nu are ca obiect divorț, care deja s-a pronunțat, competența urmând a fi stabilită având în vedere domiciliul persoanei ocrotite de la data introducerii cererii de ordonanță președințială.

Obiectul acțiunii deduse judecății ce a generat desesizarea celor două instanțe și ivirea conflictului negativ de competență îl constituie cererea prin care s-a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, modificarea programului de vizitare a minorei C. de către pârâtul B. și exercitarea autorității părintești asupra minorei, în mod exclusiv, de către mamă, până la soluționarea dosarului civil nr. x/2024, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța.

Înalta Curte reține incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ., care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, precum și pe cele ale art. 107 din același cod, care dispun în sensul că:

"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Prevederile art. 114 C. proc. civ. statuează că:

"Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Totodată, conform dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului."

În speță, pe rolul Judecătoriei Constanța este înregistrată cererea formulată de pârâtul din prezenta cauză, ce face obiectul dosarului nr. x/2024, având ca obiect modificarea cuantumului pensiei de întreținere, completată cu modificarea programului de vizită și exercitarea autorității părintești.

Însă, o astfel de cerere, formulată ulterior pronunțării divorțului între părinții minorei, este una privind măsuri de ocrotire a persoanei fizice, dată de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, care urmează a se soluționa de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, conform dispozițiilor art. 114 C. proc. civ.

Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În speță, prin sentința civilă nr. 8839/05.10.2023, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. x/2022, locuința minorei a fost stabilită la domiciliul mamei, care la data pronunțării hotărârii era în Constanța, B-dul 1 mai nr. 103, jud. Constanța.

Cu toate acestea, la data introducerii cererii de chemare în judecată, 10 iulie 2024, domiciliul mamei era în sat Ipotești, com. Ipotești, str. x, jud. Suceava, astfel cum rezultă din interogarea bazei de date a DEPABD, aflată la dosarul Judecătoriei Constanța.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Suceava este instanța competentă material să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.