ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2262/2025

Ședința publică din data de 8 decembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată din data de 15 aprilie 2024, înregistrată sub numărul x/2024, A. a solicitat, în contradictoriu cu B., modificarea pensiei de întreținere stabilite în favoarea minorei C., în sensul micșorării cuantumului de la 25 % la 16,65% din veniturile nete pe care le obține și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat:

În motivare, a învederat că a fost căsătorit cu B. și din căsătoria părților a rezultat minora C..

Reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 8839 din 05 octombrie 2023, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil cu nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare, instanța s-a pronunțat cu privire la divorț, dar și în ceea ce privește obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere lunară în cuantum de 25% din veniturile nete, dar nu mai puțin de 25 % din venitul minim pe economie, în favoarea minorei C., până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Reclamantul a menționat că, ulterior pronunțării acestei sentințe, respectiv, la data de 4 aprilie 2024, a devenit tată pentru a doua oară, urmare a nașterii fiului său D. din relația de concubinaj pe care o are cu E..

La data de 28 mai 2024, reclamantul a depus o cerere de completare prin care a solicitat modificarea pensiei de întreținere stabilite în favoarea minorei C., în sensul micșorării cuantumului de la 25 % la 16,65% din veniturile sale nete, începând cu data de 04 aprilie 2024, data nașterii celui de-al doilea copil al reclamantului și modificarea programului de vizită al minorei C., astfel:

- jumătate din timpul alocat primei vacanțe pentru elevii din învățământul primar, minora să-l petreacă la domiciliul reclamantului;

- jumătate din timpul alocat vacanței de iarnă, minora să-l petreacă la domiciliul reclamantului;

- jumătate din timpul alocat vacanței de primăvară, minora să-l petreacă la domiciliul reclamantului;

- jumătate din timpul alocat vacanței de vară, minora să-l petreacă la domiciliul reclamantului;

-sărbătorile de Paște și de Crăciun, să fie petrecute un an la domiciliul mamei și un an la domiciliul reclamantului sau alternativ, un an să petreacă Crăciunul la tată și Paștele alături de mamă, iar anul următor să petreacă Crăciunul alături de mamă și Paștele alături de tată.

La data de 14 iunie 2024, reclamantul a solicitat completarea cererii de chemare în judecată prin care a solicitat stabilirea locuinței minorei, C. la domiciliul acestuia și, în subsidiar, modificarea programul de vizită așa cum a fost precizat prin cererea inițială de completare a acțiunii.

În motivare, a învederat că, pe lângă faptul că mama minorei și-a schimbat domiciliul într-o altă localitate decât cea pe care o avea la pronunțarea sentinței, respectiv la Suceava, comportamentul și atitudinea acesteia îl face să se teamă pentru viața, siguranța minorului și a mediului în care este crescută, arătând că mama minorei i-a transmis pe F. o adeverință prin care i-a arătat că i s-a acordat aviz psihologic pentru permis port armă letală, iar deținerea nejustificată a unei astfel de arme letale în locuința unei familii pe lângă un copil minor poate fi un adevărat pericol pentru acesta, chiar și din punct de vedere accidental.

În drept, au fost invocate art. 194, 531 și 529 C. civ., art. 453 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea din data de 17 iunie 2024, pârâta a solicitat, pe cale de exceptie, admiterea exceptia necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecata formulată de reclamantul A. și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.

Prin cererea reconvențională formulată de pârâtă s-a solicitat modificarea măsurilor luate prin sentința civilă nr. 8839 din 05 octombrie 2023 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. x/2022 cu privire la minora C., în sensul de a dispune exercitarea autorității părintești asupra minorei C., în mod exclusiv de către mamă, modificarea cuantumului pensiei de întreținere stabilite în favoarea minorei C., în sensul micșorării cuantumului de la 25% la 20% din veniturile nete ale reclamantului, anularea programului de vizită stabilit prin sentința civilă nr. 8839 din 05 octombrie 2023 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. x/2022, respectiv stabilirea unui nou program de vizită în favoarea tatălui:

- în fiecare sâmbată, între orele 10:00- 17.00, în prezența mamei și a unui reprezentant al DGASPC Suceava, la sediul DGASPC Suceava;

- de ziua de naștere a minorei, între orele 10:00-17:00, în prezența mamei și a unui reprezentant al DGASPC Suceava, la sediul DGASPC Suceava;

- în a doua zi de Crăciun și de Paște, între orele 10:00-17:00, în prezența mamei și a unui reprezentant al DGASPC Suceava, la sediul DGASPC Suceava, în toate cazurile în ipoteza în care copilul dorește să aibă legături personale cu tatăl său;

- să mențină legături telefonice cu minora precum și cu orice alte mijloace de comunicare la distanță, în fiecare zi, cu respectarea programului de școală și de odihnă al copilului.

În motivare, a arătat că prin cererea reconvențională solicită modificarea măsurilor stabilite prin sentința civilă nr. 8839 din 05 decembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. x/2022, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., competența teritorială exclusivă este în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Având în vedere ca minora C. locuiește în circumscripția teritorială a Judecătoriei Suceava, pârâta-reclamantă a arătat că Judecătoria Suceava este competentă să judece prezenta cauza.

Prin sentința civilă nr. 12324 din 21 octombrie 2024, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., conțin norme juridice cu caracter special, derogatoriu de la normele generale de competență teritorială și că aceste norme sunt aplicabile în speță.

A mai arătat că, din interpretarea acestui text legal rezultă că modificarea programului de vizită și exercitarea autorității părintești asupra minorei reprezintă măsuri de ocrotire care privesc minora, astfel încât competența în soluționarea unei astfel de cereri aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința minora în cauză, fiind o competență exclusivă, indiferent care era domiciliul minorei la momentul sesizării instanței de judecată.

Instanța a mai reținut că, prin sentința civilă nr. 8839 din 05 octombrie 2023 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. x/2022, locuința minorei a fost stabilită la domiciliul mamei, iar din actul de identitate al pârâtei aflat la dosarul cauzei, a rezultat faptul că domiciliul acesteia și al minorei C., este în în Suceava, începand cu data de 20 mai 2024.

Aplicând în cauză dispozițiile art. 496 C. civ., în conformitate cu care "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile..", instanța a concluzionat că minora locuiește efectiv în Ipotești, jud. Suceava, alături de mama sa, la adresa din buletin, conform copiei de pe buletin, depusă la dosarul cauzei.

Un alt argument adus de instanță în susținerea admiterii excepției de necompetență teritorială, se referă la soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în conflictul negativ de competență, în ceea ce privește competența de soluționare a ordonanței președințiale formulate de pârâta-reconvenientă din prezenta cauză, în dosarul nr. x/2024, aflat pe rolul Judecătoriei Suceava, prin care instanța supremă a tranșat competenta acestui litigiu în favoarea Judecătoriei Suceava.

În atare situație, instanța a constatat că cererea reclamantului, ce are ca obiect modificarea programului de vizită și exercitarea autorității părintești asupra minorei, dar și cererea reconvențională formulată de pârâtă de modificare a programului de vizită și exercitarea autorității părintești, sunt de competența instanței în raza căreia își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, aceasta fiind în final, instanța de tutelă.

În concluzie, pentru toate argumentele de mai sus, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, invocată de pârâta- reconvenientă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Prin sentința civilă nr. 5576 din 06 noiembrie 2025, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a invocat dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2), precum și pe cele ale art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Astfel, instanța a reținut că, în situația în care competența teritorială este determinată de domiciliu, în conformitate cu prevederile art. 107 C. proc. civ., momentul în raport de care se determină competența teritorială îl constituie data promovării acțiunii, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că pe parcursul litigiului, partea și-a schimbat domiciliul.

Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost introdusă inițial în fața Judecătoriei Constanța la 15 aprilie 2024, iar potrivit precizărilor pârâtei din data de 22 august 2025 (pag. 3), aceasta nu mai locuiește cu minora în Constanța, ci în Suceava din 16 mai 2024 - deci ulterior învestirii instanței, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței sale teritoriale.

În ceea ce privește regulatorul de competență invocat de către pârâtă, pronunțat în dosarul dintre aceleași părți, având ca obiect ordonanță președințială (ds. nr. 7543/314/2024), instanța a apreciat că tocmai pentru argumentele expuse în acea hotărâre se impune declinarea cauzei, având în vedere că data înregistrării ordonanței este 10 iulie 2024, deci ulterior mutării pârâtei din prezentul dosar în circumscripția Judecătoriei Suceava, acesta fiind criteriul analizat și apreciat drept relevant de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii îl reprezintă cererea prin care s-a solicitat modificarea pensiei de întreținere stabilite în favoarea minorei C., în sensul micșorării cuantumului de la 25 % la 16,65% din veniturile nete, începând cu data de 04 aprilie 2024, data nașterii celui de-al doilea copil al reclamantului și modificarea programului de vizită al minorei C., precum și cererea reconvențională formulată de pârâtă prin care s-a solicitat modificarea măsurilor luate prin sentința civilă nr. 8839 din 05 octombrie 2023 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. x/2022 cu privire la minora C., în sensul de a se dispune exercitarea autorității părintești asupra minorei C., în mod exclusiv de către mamă, modificarea cuantumului pensiei de întreținere stabilite in favoarea minorei C., în sensul micșorării cuantumului de la 25% la 20% din veniturile nete ale reclamantului, anularea programului de vizită stabilit prin sentința civilă nr. 8839 din 05 octombrie 2023 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. x/2022

Înalta Curte reține că situația juridică invocată prin acțiune și prin cererea reconvențională derivă din raportul de filiație dintre minoră și părinții acesteia, ceea ce determină incidența regulilor în materia autorității părintești.

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Potrivit acestor dispoziții, "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

De asemenea, conform prevederilor art. 265 C. civ., toate măsurile date prin Cartea a II-a "Despre familie" în competența instanței judecătorești, litigiile privind aplicarea dispozițiilor acestei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă.

Potrivit acestor dispoziții, instanței de tutelă îi revine, printre altele, competența de soluționare a cererilor având ca obiect: stabilirea locuinței copilului minor, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., modalitățile de exercitare a dreptului părintelui separat de copil de a avea legături personale cu acesta, potrivit art. 401 C. civ., stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ., precum și modificarea măsurilor luate cu privire la copil, potrivit art. 403 C. civ.

În pronunțarea regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au identificat corect dispozițiile legale aplicabile în materie de stabilire a competenței, în sensul că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competență a fost determinat de stabilirea diferită de către instanțele aflate în conflict, a momentului în funcție de care se stabilește competența de soluționare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Constanța a considerat prioritar în stabilirea competenței, actul de identitate al mamei care atesta că domiciliul acesteia este la Ipotești, în timp ce Judecătoria Suceava a reținut că cererea de chemare în judecată a fost introdusă anterior schimbării domiciliului, astfel că instanța competentă rămâne cea de la data promovării acțiunii, neavând relevanță împrejurarea că pe parcursul litigiului, partea și-a schimbat domiciliul.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, 15 aprilie 2024, minora locuia împreună cu mama sa, în Constanța, județul Constanța, astfel cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 8839 din data de 05 octombrie 2023, rămasă definitivă.

Dovada schimbării domiciliului de la această adresă rezultă clar din cartea de identitate a pârâtei, emisă în data de 20 mai 2024, aflată la dosarul Judecătoriei Constanța, dată ulterioară introducerii cererii de chemare în judecată și care indică domiciliul pârâtei ca fiind în județul Suceava, sat Ipotești, str. x.

Se mai reține și faptul că deși, Judecătoria Constanța prin încheierea din 04 octombrie 2024, a solicitat pârâtei să depună înscrisuri din care să rezulte că minora este înscrisă la grădinița din Ipotești, Județul Suceava, aceasta nu s-a conformat cerinței instanței.

În stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, Înalta Curte va da eficiență și precizărilor depuse de pârâtă în data de 19 august 2025, dosarul Judecătoriei Suceava, prin care pârâta a arătat instanței că "(…) la data introducerii cererii de chemare în judecată, 15 aprilie 2024, reclamantul A. a solicitat reducerea pensiei de întreținere cuvenită minorei C.. La momentul introducerii cererii de chemare în judecată, subsemnata locuiam împreună cu minora, C. în județul Constanța, municipiul Constanța, însă, la momentul comunicării acțiunii, subsemnata locuiam deja cu minora în sat Ipotești, comuna Ipotești, județul Suceava. (...) Vă rog să aveți în vedere că subsemnata locuiesc cu minora la adresa din Suceava din 16 mai 2024."

Susținerile pârâtei cu privire la data mutării în circumscripția teritorială a Judecătoriei Suceava, astfel cum acestea rezultă din precizările depuse la dosarul cauzei, sunt în măsură să demonstreze faptul că la momentul învestirii instanței, 15 aprilie 2024, este fără echivoc că pârâta domicilia împreună cu minora în circumscripția teritorială a Judecătoriei Constanța.

Înalta Curte subliniază că art. 114 C. proc. civ., instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită la data sesizării instanței.

Faptul că ulterior introducerii acțiunii s-a produs o schimbare a locuinței minorei nu poate avea influență asupra determinării competenței teritoriale și nu poate genera o declinare succesivă a competenței, întrucât aceasta ar determina o imprevizibilitate a actului de justiție și ar aduce atingere, implicit, dreptului fundamental de acces la justiție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 08 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.