ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1841/2022

HOTĂRÂRE

11.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1841/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

asupra conflictului de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad, la data de 16.07.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 28 septembrie 2019, din culpa comună a soților, reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de "C.", exercitarea autorității părintești privind minora D. în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorei la domiciliul actual al reclamantului, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere pe seama minorei în procent de 16,5% din veniturile nete realizate lunar dar nu mai puțin de 16,5 % din venitul minim pe economie în cazul în care pârâta nu realizează venituri, începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești și până la majoratul minorei sau alte dispoziții ale instanței. Cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat la data de 09.09.2021 întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Arad în soluționarea prezentei cereri iar pe fondul cauzei a solicitat, în esență, exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorei la mamă, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere de 1/4 din veniturile nete realizate lunar începând cu data pronunțării hotărârii sau alte dispoziții, cu reluarea de către aceasta a numelui purtat anterior căsătoriei. A solicitat de asemenea obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 20.09.2021 pârâta a depus o nouă întâmpinare și cerere reconvențională solicitând, în esență, instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei încheiată de părți, cu revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, exercitarea autorității părintești privind minora, exclusiv de către mamă, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 4100 din 6 octombrie 2021, Judecătoria Arad a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către pârâtă, declinând competența de soluționare către Judecătoria Huedin.

În motivare, instanța a reținut incidența prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. raportat la împrejurarea că susținerile pârâtei coroborate cu mențiunile din actele de identitate ale părților, locul încheierii căsătoriei și cel al nașterii minorei, duc la concluzia că ultimul domiciliu comun al soților a fost în comuna Poieni, jud. Cluj, care se află în circumscripția Judecătoriei Huedin.

La data de 11.03.2022, pe rolul Judecătoriei Huedin s-a înregistrat întâmpinarea reclamantului la cererea reconvențională, solicitând respingerea cererii pârâtei reclamante de exercitare exclusivă a autorității părintești asupra minorei, motivând, în esență, că minora este atașată de tatăl său și de familia pe linie paternă, întrucât a crescut alături de bunicii paterni, care i-au oferit toată dragostea lor. S-a argumentat faptul că exercitarea în comun a autorității părintești de către ambii părinți este în interesul superior al minorei.

La termenul de judecată din data de 19.05.2022, Judecătoria Huedin a pus în discuția părților aspectul ultimei locuințe comune a acestora și a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe în soluționarea cauzei.

La data de 19.05.2022, după reținerea cauzei în pronunțare asupra excepției, reclamantul-pârât a formulat cerere de renunțare la judecată.

Judecătoria Huedin, prin sentința civilă nr. 525 din 23 iunie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Arad. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

La pronunțarea soluției, instanța a avut în vedere precizările orale făcute de părți la termenul de judecată din data de 19 mai 2022 când s-a pus în discuția părților aspectul ultimei locuințe comune a acestora, și a aplicat prevederile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că ultima locuință a soților a fost în jud. Arad.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării acțiunii de divorț revine Judecătoriei Arad, pentru considerentele ce succed:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă desfacerea căsătoriei intervenite între reclamantul A. și pârâta B..

Ambele instanțe din conflict, în stabilirea competenței de soluționare a litigiului, s-au raport la dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ.: "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

În speță, se constată că ultima locuința comună a soților a fost în jud. Arad, aspect ce reiese din cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, din răspunsul la întâmpinare prin care se precizează că părțile au locuit, succesiv, în com. Poieni, apoi în Oradea, iar, ulterior, în Zimandul Nou și din declarația pârâtei consemnată în partea introductivă a încheierii de ședință din 19 mai 2022 a Judecătoriei Huedin, prin care aceasta a învederat în fața instanței de judecată că ultima locuință comună a părților a fost la casa părintească a reclamantului, pentru aproximativ un an și jumătate, împrejurări susținute și de adeverința emisă de către angajatorul reclamantului din care rezultă că locul de muncă al acestuia era în Arad, contractul de muncă fiind încheiat la scurt timp după ce părțile s-au căsătorit.

Se reține, astfel, că la data demarării litigiului – 16.07.2021 – reclamantul locuia în circumscripția judecătoriei în care s-a aflat cea din urmă locuință comună a soților, respectiv în jud. Arad.

În această situație, incidentă în cauză este ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) prima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea ca, la data sesizării instanței, cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția instanței în care se află cea din urmă locuință a soților.

Prin urmare, competența de soluționare a cererii de divorț revine instanței în circumscripția căreia s-a aflat cea din urmă locuință comună a soților, respectiv Judecătoriei Arad.