ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1882/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1882/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023
După deliberare, asupra cauzei de față, reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2019, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub numărul x/2019, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând a se dispune: desfacerea căsătoriei încheiate de părți la data de 28 martie 2016, înregistrată sub nr. x din 28 martie 2016 în registrul stării civile de la Primăria Sector 3 București, din culpa exclusivă a pârâtului; revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei; stabilirea locuinței minorei C., la reclamantă; exercitarea autorității părintești față de minoră exclusiv de către mamă; obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 1.250 RON/lună și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul B. a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei, exercitarea autorității tutelare asupra minorei C., în comun, stabilirea locuinței minorei la tatăl său, încuviințarea unui program de legături personale cu minora în favoarea mamei acesteia, stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina reclamantei.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 7627 din 14 septembrie 2020, Judecătoria Sectorului 3 București a admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamanta - pârâtă A., în contradictoriu cu pârâtul - reclamant B.; a admis, în parte, cererea reconvențională; a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți la data de 28 martie 2016, înregistrate cu nr. x din 28 martie 2016 în registrul stării civile de la Primăria Sector 3 București din culpa comună a acestora; a dispus reluarea de către reclamanta - pârâtă a numelui de familie avut anterior căsătoriei, acela de "Durlea"; a dispus exercitarea autorității părintești cu privire la minora C., în comun de către ambii părinți; a stabilit locuința minorei C. la mama acestuia; a obligat pe pârâtul - reclamant la plata lunară a unei pensii de întreținere în cuantum de 1.000 RON, începând cu data introducerii acțiunii (15 noiembrie 2019) și până la majoratul minorei C. sau până la alte dispoziții ale instanței; a obligat pe pârâtul B. la plata către reclamanta - pârâtă a sumei de 4.282,69 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 28 septembrie 2020, instanța a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 7627 din 14 septembrie 2020, în sensul că paragraful IV din dispozitiv va avea următorul conținut:
"Dispune reluarea de către reclamanta - pârâtă a numelui de familie avut anterior căsătoriei, acela de "Durlea" și reluarea de către pârâtul - reclamant a numelui de familie avut anterior căsătoriei, acela de "Caraliu".
Hotărârea instanței de apel
Prin decizia civilă nr. 1598A din 08 iunie 2021, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - pârât B. împotriva sentinței civile nr. 7627 din 14 septembrie 2020 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București, în contradictoriu cu apelanta - pârâtă A., a admis apelul formulat de apelanta - reclamantă A., a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că: a dispus exercitarea autorității părintești cu privire la minora C., numai de către reclamanta - pârâtă, a menținut în rest sentința civilă atacată și, pe cale de consecință, a obligat apelantul-pârât la plata către apelanta - reclamantă a sumei de 3.050 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel (onorariu avocat redus și taxa judiciară de timbru).
Hotărârea pronunțată în recurs
Prin decizia civilă nr. 728 din 05 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul - pârât B., împotriva deciziei civile nr. 1598A din 08 iunie 2021 pronunțate de Tribunalului București, secția a V-a civilă.
Hotărârea pronunțată în revizuire
Prin decizia civilă nr. 57 din 30 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost anulată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 728 din 5 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimata - pârâtă A., ca netimbrată.
Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 57 din 30 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuentul B. a declarat apel.
În cuprinsul cererii a arătat că hotărârea este nelegală, sub mai multe aspecte.
În primul rând, apreciază că există discrepanțe între notările efectuate de grefieră și susținerile revizuentului, în ședința de judecată, adică erori materiale. Astfel, au fost consemnate susțineri care nu-i aparțin iar anumite situații nu au fost reținute.
În al doilea rând, arată că acțiunile de protecție a intereselor minorilor sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru. De aceea, anularea cererii de revizuire, pentru neplata taxei judiciare de timbru, este o încălcare a principiilor ordinii publice.
În al treilea rând, în cuprinsul motivelor deciziei nr. 57/2023, s-a strecurat o eroare materială în sensul indicării unei taxe judiciare de timbru care nu trebuia achitată. În cuprinsul hotărârii nu se arată valoarea efectivă a taxei și nici temeiul juridic al stabilirii acesteia.
Prin urmare, aceste considerente justifică admiterea căii de atac și anularea hotărârii, inclusiv a dispoziției de plată a cheltuielilor de judecată.
Apărări formulate
Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția nulității căii de atac iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând cererea, cu prioritate, prin prisma excepției inadmisibilității căii de atac, reținând și prevederile art. 499 teza finală din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul căii de atac deduse judecății este reprezentat de decizia nr. 57 din 30 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost admisă excepția netimbrării și anulată, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 728 din 5 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Conform dispozițiilor art. 97 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă "recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; recursurile în interesul legii; cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; orice alte materii date prin lege în competența sa."
Iar potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară "Secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel."
În ceea ce privește completurile de judecată, potrivit art. 34 alin. (5) din același act normativ, acestea se compun din 3 judecători ai aceleiași secții.
Din coroborarea dispozițiilor legale expuse anterior și din aplicarea cu prioritate a normelor imperative care guvernează competența materială, se constată că Înalta Curte nu soluționează cauzele aflate în etapa procesuală a apelului. Pentru a judeca în această materie, se impune ca aceste cereri să-i fie atribuite în competență prin lege, conform art. 97 pct. 4 C. proc. civ., cerință neîndeplinită în cauză. Prin urmare, sub acest aspect, apelul declarat de revizuent este inadmisibil.
Înalta Curte reține faptul că și în ipoteza în care ar proceda la recalificarea căii de atac din apel în recurs, o astfel de cale de atac nu putea fi exercitată în cauză.
Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice, dând eficiență, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În acest sens, art. 457 din C. proc. civ. dispune că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitiv.
Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiul legalității consfințit prin art. 457 menționat anterior și art. 129 din Constituție.
Conform dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ.: "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."
Iar potrivit art. 482 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."
În cauză, prin sentința civilă nr. 7627 din 14 septembrie 2020, Judecătoria Sectorului 3 București a admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamanta - pârâtă A., în contradictoriu cu pârâtul - reclamant B.; a admis, în parte, cererea reconvențională, a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți la data de 28 martie 2016, înregistrate cu nr. x din 28 martie 2016 în registrul stării civile de la Primăria Sector 3 București din culpa comună a acestora; a dispus reluarea numelor de familie avute anterior căsătoriei; a dispus exercitarea autorității părintești cu privire la minora C., în comun de către ambii părinți; a stabilit locuința minorei C. la mama acestuia; a obligat pe pârâtul - reclamant la plata lunară a unei pensii de întreținere în cuantum de 1.000 RON, începând cu data introducerii acțiunii (15 noiembrie 2019) și până la majoratul minorei C. sau până la alte dispoziții ale instanței; a obligat pe pârâtul B. la plata către reclamanta - pârâtă a sumei de 4.282,69 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1598A din 08 iunie 2021, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - pârât B. împotriva sentinței civile nr. 7627 din 14 septembrie 2020 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București, în contradictoriu cu apelanta - pârâtă A., a admis apelul formulat de apelanta - reclamantă A., a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că: a dispus exercitarea autorității părintești cu privire la minora C., numai de către reclamanta - pârâtă, a menținut în rest sentința civilă atacată și, pe cale de consecință, a obligat apelantul-pârât la plata către apelanta - reclamantă a sumei de 3.050 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel (onorariu avocat redus și taxa judiciară de timbru).
Pârâtul B. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 1598A din 08 iunie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia civilă nr. 728 din 05 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Iar prin decizia civilă nr. 57 din 30 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost anulată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 728 din 5 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimata - pârâtă A., ca netimbrată.
Înalta Curte reține că, în raport de dispozițiile legale menționate anterior și de succesiunea hotărârilor pronunțate în soluționarea cererii de chemare în judecată, decizia nr. 57 din 30 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie este definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Existența în procesul civil a hotărârii judecătorești pronunțate în primă și ultimă instanță nu poate reprezenta o înfrângere a principiului liberului acces la justiție sau a principiului legalității căii de atac, aceasta fiind și viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului exprimată în cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei. În această cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a evidențiat faptul că Convenția nu prevede obligativitatea instituirii unui dublu grad de jurisdicție. În consecință, art. 6 nu limitează dreptul statelor de a exclude de la posibilitatea de recurs anumite litigii întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiției și evitarea aglomerării instanțelor de recurs.
În consecință, în raport de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 57 din 30 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, soluție în raport de care nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată apel, declarată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 57 din 30 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2023.