ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1224/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1224/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 26 mai 2022
I. Circumstanțele cauzei:
Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată la 24 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului; - revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de C.; - exercitarea autorității părintești asupra minorului D., exclusiv de către reclamantă; - stabilirea locuinței minorului la reclamantă; - obligarea pârâtului la plata unei contribuții lunare de întreținere în favoarea minorului cu începere de la data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului, acordarea cheltuielilor de judecată.
La 20 aprilie 2021, reclamanta A. a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată prin a completat cererea introductivă cu alte două capete de cerere, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța: să se admită contestația filiației minorei E., conform extrasului de naștere nr. 23, partea 1, seria x din 2020, eliberat de Serviciul Stării civile din Castelbelforte la data de 08.07.2020 și, în consecință: - să se constate că pârâtul nu este tatăl minorei E., născută sub durata căsătoriei lor și să se dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorei sa fie exercitată în mod exclusiv de către reclamantă.
La 27 mai 2021, reclamanta A. a depus cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să formuleze cererea de modificare a cererii inițiale în contradictoriu cu pârâtul B..
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:
2.1. Prin sentința civilă nr. 2668 din 15.12.2021, pronunțată de Judecătoria Tecuci, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, dispunându-se, pe cale de consecință, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
În motivarea soluției de declinare s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 915 alin. (2) din C. proc. civ. întrucât reclamanta locuiește în străinătate, iar pârâtul se află în Italia, fără a se cunoaște adresa exactă a acestuia, motiv pentru care instanța a apreciat că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să soluționeze prezenta cauză.
2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II - civilă, prin sentința civilă nr. 3020 din 07 aprilie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București în soluționarea prezentei cauze, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Tecuci. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
În considerentele hotărârii, instanța a reținut incidența ipotezei prevăzută de dispozițiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ. întrucât soțul pârât, deși lucrează pentru perioade determinate și scurte de timp în Italia, avea la momentul introducerii cererii introductive locuința statornică și principală în comuna Cudalbi, aflată pe raza teritorială a Judecătoriei Tecuci.
A mai reținut instanța că soțul pârât nu și-a manifestat intenția de a se stabili într-o altă țară, plecările acestuia fiind cauzate de necesitatea obținerii unor venituri și urmate de reîntoarcerea în România unde se află centrul intereselor sale familiale, astfel că s-a apreciat că Judecătoria Tecuci este instanța competentă să soluționeze cererea de divorț.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
În drept, potrivit art. 915 din C. proc. civ., "(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București."
În speță, instanțele în conflict au interpretat diferit prevederile art. 915 din C. proc. civ., prin raportare la domiciliul pârâtului în contextul în care ambele instanțe au reținut că reclamanta are reședința în străinătate.
Astfel cum rezultă din textul art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., regula generală în materie de divorț este aceea că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea este cea în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, însă aceasta poate fi aplicată doar dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, și anume: cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că ultimul domiciliu comun al părților a fost situat în comuna Cudalbi, județ Galați, aflată pe raza teritorială a Judecătoriei Tecuci, iar la momentul introducerii cererii de divorț, reclamanta avea stabilită reședința în Italia.
În ceea ce-l privește pe pârât, locuința acestuia - la momentul sesizării instanței - se afla în comuna Cudalbi. Faptul că pârâtul lucrează cu caracter temporar în străinătate, fără a-și stabili în mod efectiv locuința în afara țării, nu reprezintă un element de natură a conduce la concluzia că, în speță, este aplicabilă ipoteza prevăzută de art. 915 alin. (2) din C. proc. civ.
Astfel, în lipsa unor elemente de probă din care să rezulte că și pârâtul are locuința statornică și principală în străinătate, în speță sunt incidente dispozițiile art. 915 alin. (1) teza a II - a din C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei revenind instanței de la ultimul domiciliu comun al părților.
În raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2022.