ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1579/2023

HOTĂRÂRE

11.10.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1579/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 11 octombrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea în data de 15.11.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., prin reprezentant legal B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., obligarea acestuia la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea sa, în cuantumul procentual prevăzut de lege, respectiv 17% din veniturile pe care le realizează, de la data introducerii cererii și până la majorat sau intervenția altor dispoziții legale, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 499 și art. 529 C. civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare, a arătat că nu se opune la admiterea în parte a cererii, în sensul obligării sale la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1/6 din venitul net de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la împlinirea vârstei de 18 ani sau noi dispoziții.

Pe calea cererii reconvenționale, a solicitat, în principal, stabilirea locuinței minorului la tată, iar în subsidiar a solicitat încuviințarea unui program de relații personale cu privire la minor, conform celor arătate în actul procedural.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 677/14.02.2023, Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

A reținut instanța că, potrivit susținerilor părților, care se coroborează cu cele reținute în cuprinsul anchetelor sociale efectuate în cauză, minorul A. se află în prezent în îngrijirea mamei și locuiește împreună cu aceasta în Arad.

Față de împrejurarea că minorul locuia la data introducerii cererii și locuiește și în prezent împreună cu mama sa în municipiul Arad, având în vedere că potrivit H.G. nr. 337/09.07.1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, municipiul Arad, din județul Arad, se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Arad, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

Nu pot fi primite susținerile părților conform cărora domiciliul pârâtului se află în Oradea și că acest fapt ar atrage competența Judecătoriei Oradea, întrucât dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. instituie un caz de competență exclusivă, în timp ce competența dată de domiciliul sau reședința pârâtului, în baza art. 107 C. proc. civ., este una de drept comun, care se aplică în lipsa altor dispoziții imperative.

De asemenea, dispozițiile art. 113 C. proc. civ. stipulează cazuri de competență alternativă celor prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., iar nu și celui prevăzut la art. 114 din cod.

Totodată, prin decizia nr. 180/30.01.2019 (regulator de competență), Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că măsurile de ocrotire ale minorului sunt forme de ocrotire ce atrag aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., fiind instituită o competență teritorială exclusivă, cu caracter de normă specială față de dispozițiile art. 107 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, decizia nr. 1046/13.05.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție face referire la relația dintre art. 107 și art. 113 din C. proc. civ., speța cu privire la care s-a pus în discuție această relație fiind una care nu a implicat referiri la situația vreunui minor, fiind vorba despre o obligație de întreținere între foști soți și nicidecum între părinte-copil.

De altfel, în prezenta cauză există și petite de stabilire a locuinței minorului, respectiv program de vizită, pe lângă cel privind pensia de întreținere.

Prin sentința nr. 1879/04.05.2023, Judecătoria Arad a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că limitele inițiale ale învestirii judiciare privesc solicitarea de a se stabili pensia de întreținere datorată de pârât reclamantului, astfel că instanța competentă teritorial se determină în funcție de obiectul cererii introductive de instanță, iar nu în funcție de cererea incidental-reconvențională (definită de art. 30 alin. (6) C. proc. civ. ca fiind o cerere formulată în cursul unui proces), deoarece, în cazul cererilor incidentale, art. 123 C. proc. civ. prevede expres că acestea se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120, dispoziție care se aplică și atunci când competența de soluționare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complet specializat, iar când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile.

Pe de altă parte, contribuția părinților la întreținerea copilului reprezintă un drept al copilului și o obligație solidară a părinților, conform art. 499 alin. (1) C. civ., nefiind o măsură de ocrotire a persoanei fizice în sensul art. 114 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 106 alin. (1) C. civ., ocrotirea copilului fiind deja realizată prin părinți, procesul nepurtând asupra schimbării formei de ocrotire, ci doar asupra exercitării îndatoririlor părintești, având în vedere obiectul cererii principale.

În același sens, a opinat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1046/13.05.2021, rațiunea juridică a hotărârii fiind interpretată de Judecătoria Oradea dincolo de contenciosul tranșat, apreciind neconform că art. 114 alin. (1) C. civ. s-ar aplica copiilor, în pofida formulării exprese că se adresează tuturor persoanelor fizice supuse unei forme de ocrotire.

Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă regula de stabilire a competenței teritoriale, alegerea de competență fiind realizată de reclamant în baza art. 116 C. proc. civ., atunci când acesta a decis să se adreseze instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul pârâtul, instanță care a devenit legal învestită ab initio, îndrituită a examina fondul.

Totodată, instanța a constatat neconformitatea înscrierii pe coperta dosarului și în Ecris a calității procesuale active în raport cu disponibilitatea procesuală indicată expres, pe care a îndreptat-o din oficiu, în sensul că reclamant este A., reprezentat legal de mama B., conform disponibilității procesuale manifestate.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru argumentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de calificarea juridică diferită dată cererii în obligarea la plata pensiei de întreținere corespunzătoare minorului.

Astfel, în timp ce Judecătoria Oradea a reținut aplicabilitatea în cauză, în raport cu obiectul cererii introductive de instanță, a dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., Judecătoria Arad a reținut că cererile prin care se tinde la stabilirea contribuției părinților la întreținerea copilului nu constituie o măsură de ocrotire, în sensul prevederilor anterior indicate.

Înalta Curte constată că litigiul pendinte are ca obiect o acțiune în pretenții, prin care se tinde la stabilirea unei pensii de întreținere și la obligarea pârâtului la plata acesteia către minor.

Prin urmare, față de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competența soluționării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice și care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 2 fiind stipulat că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă și instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii.

Prin urmare, întrucât reclamantul și-a manifestat dreptul de opțiune reglementat de lege, în sensul de a învesti instanța de la domiciliul pârâtului, în speță Judecătoria Oradea, în acord cu dispozițiile legale anterior menționate, competența de soluționare a pricinii aparține acestei instanțe.

Astfel, odată aleasă competența de soluționare a cauzei, aceasta dobândește caracter definitiv, nemaifiind posibilă declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ.

În atare circumstanțe, reținerea Judecătoriei Oradea, în sensul că "în prezenta cauză există și petite de stabilire a locuinței minorului, respectiv program de vizită" care ar atrage, astfel, competența Judecătoriei Arad, este eronată, în circumstanțele în care respectivele petite au fost deduse judecății prin cererea reconvențională a pârâtului, ipoteză în care își găsește aplicarea cazul de prorogare legală de competență prevăzut de dispozițiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care cererile incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 din același cod.

Față de natura cererii de chemare în judecată, care vizează obligația de întreținere, și în raport de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.