ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 944/2023

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată în data de 07.02.2023 pe rolul Judecătoriei Tecuci, sub nr. dosar x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea locuinței minorei C. la reclamantul tată, exercitarea autorității părintești să se facă în comun de către ambii părinți, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere stabilită prin raportare la venitul minim pe economie în favoarea minorei iar, în subsidiar, stabilirea unui program de vizitare a minorei conform programului propus, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 496, art. 503, art. 505 din C. civ., Legea nr. 272/2004 și art. 998 din C. proc. civ.

La data de 15.02.2023, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tecuci și excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială față de dispozițiile art. 997 din C. proc. civ. iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii principale ca neîntemeiată, mai puțin capătul de cerere privind programul de vizită al minorei, cu care este de acord în principiu, dar în altă modalitate. Pe cale reconvențională, a solicitat stabilirea domiciliului minorei la pârâta mamă, exercitarea autorității părintești asupra minorei să se facă în comun, de ambii părinți, obligarea reclamantului tată la plata unei pensii lunare pentru minoră în funcție de venituri, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din data de 16 februarie 2023, Judecătoria Tecuci a pus în discuția părților competența de soluționare a cauzei și a prorogat pronunțarea asupra excepției necompetenței teritoriale invocate de către pârâtă după efectuarea anchetelor sociale la domiciliile părților și la reședința pârâtei.

La termenul din data de 28 februarie 2023, reclamantul a depus cererea de chemare în judecată semnată în original și înscrisuri, iar Judecătoria Tecuci a amânat cauza pentru efectuarea anchetei sociale la reședința pârâtei.

La termenul din data de 14 martie 2023, Judecătoria Tecuci a pus în discuția părților și a soluționat excepția necompetenței teritoriale invocate de către pârâtă.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență.

Judecătoria Tecuci, prin sentința nr. 439 din 14 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, din raportul de anchetă socială efectuat de către Autoritatea Tutelară din cadrul Aparatului de Specialitate al Primăriei Sectorului 4 al Municipiului București, din dovada reședinței pârâtei B. și celelalte înscrisuri anexate, inclusiv contractul de închiriere a locuinței și adeverința emisă de medicul de familie, rezultă că minora C. locuiește împreună cu mama sa, B. în București, str. x, astfel că, în raport cu dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 4 București.

Judecătoria Sectorului 4 București, prin sentința nr. 4846 din 29 martie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu de către instanță și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Tecuci, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că Judecătoria Tecuci a pus în discuția părților și a soluționat excepția necompetenței teritoriale invocată de către pârâtă la al treilea termen de judecată, respectiv la termenul de judecată din data de 14 martie 2023, după ce au mai existat alte două termene de judecată acordate anterior în cauză, cu procedura legal îndeplinită (16 februarie 2023, 28 februarie 2023), iar prin nesoluționarea excepției în acord cu dispozițiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., instanța rămâne competentă să soluționeze cauza.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, pentru următoarele argumente:

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) din C. civ.). De asemenea, art. 505 din C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț".

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, reglementată de art. 398 alin. (1) din C. civ., stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) din C. civ., sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) din C. civ.

Art. 106 din C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…), iar în privința competenței, art. 107 din C. civ. stabilește că "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

De asemenea, art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

În cauză, față de obiectul cererilor deduse judecății, sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., mai sus menționate.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, având caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 din C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În ceea ce privește domiciliul minorului, art. 92 din C. civ. stabilește că "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic. (2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic.

Conform textului legal redat, pentru a se reține că domiciliul minorului este la unul dintre părinți, este necesar ca minorul să locuiască în mod statornic la acesta.

În speță, aceste elemente nu puteau fi stabilite pe baza înscrisurilor aflate la dosar la primul termen de judecată. Astfel, la acest termen, în fața primei instanțe învestite, Judecătoria Tecuci, apărătorul pârâtei a invocat necompetența teritorială, arătând că minora locuiește cu mama sa în București, iar avocatul reclamantului a arătat că "în urmă cu aproximativ 2 săptămâni și când era deja introdusă cererea de chemare în judecată pe rol de reclamant, minora încă locuia împreună cu pârâta mamă și cu reclamantul tată în comuna Cosmești, jud. Galați". În această situație, instanța a constatat că sunt necesare lămuriri suplimentare pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei, motiv pentru care a dispus efectuarea anchetelor sociale la domiciliile părților și a prorogat discutarea excepției de necompetență.

Această măsură a instanței a fost luată cu respectarea dispozițiilor art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora, în mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop. Astfel, termenul a fost acordat de instanță pentru efectuarea anchetelor sociale la domiciliile părților întrucât aceste lămuriri suplimentare erau necesare pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei. De asemenea, probele suplimentare nu au fost dispuse succesiv, instanța stabilind necesitatea administrării lor la primul termen de judecată la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, când instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței sale teritoriale, așa cum impuneau normele procesual civile. În contextul arătat, instanța și-a îndeplinit în termenul legal obligația de a-și verifica competența iar excepția necompetenței a fost soluționată după administrarea probelor dispuse în acest scop.

Din raportul de anchetă socială efectuat de către Autoritatea Tutelară din cadrul Aparatului de Specialitate al Primăriei Sectorului 4 al Municipiului București, din dovada reședinței pârâtei B., din contractul de închiriere a locuinței și adeverința emisă de medicul de familie, rezultă că minora C. locuiește împreună cu mama sa, B. (care, de altfel, este și asistentul personal al minorei) în București, str. x, din data de 24.01.2023, anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

În această situație, văzând și dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 92 din C. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2023.