ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1031/2023

Ședința publică din data de 7 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița în data de 20 iunie 2022, sub nr. dosar x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună stabilirea locuinței minorilor C. și D., la mamă; obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, în cuantum de 1/3 din veniturile pe care le realizează, de la data introducerii acțiunii și până la majoratul acestora sau noi dispoziții; exercitarea autorității părintești asupra minorilor, în mod exclusiv de către mamă.

În drept, a invocat prevederile art. 529, 398 și 496 alin. (3) C. civ. și art. 2 din Legea 272/2004.

2.1 Prin sentința nr. 2655/2022 din 15 noiembrie 2022, Judecătoria Bistrița a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

S-a constatat că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, în materia ocrotirii persoanelor fizice, revine instanței de tutelă competența de soluționare a cererii privitoare la modificarea locuinței minorului, conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 106 alin. (1) teza I C. civ., competența revenind instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

S-a observat că, în speță, persoanele ocrotite sunt minorii C., și D., iar domiciliul/locuința familiei, până la separarea în fapt a părinților, a fost în județul Prahova, localitatea Sângeru, chiar dacă părțile obișnuiau să locuiască ocazional în localitatea Jelna, astfel încât a observat că se impune stabilirea instanței de tutelă, în sensul fie de instanța de la domiciliul legal, fie cea de la domiciliul de facto al minorilor.

S-a reținut că, pentru o administrare cât mai eficientă și facilă a probelor, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noțiunea de domiciliu sau de reședință a minorului din cuprinsul dispozițiilor art. 114 C. proc. civ. să se interpreteze în sensul de locuință efectivă a minorului.

Cum din cuprinsul raportului de anchetă psihosocială rezultă că locuința stabilă a celor doi minori se află în comuna Sângeru, jud. Prahova, precum și că reclamanta a menționat, prin cererea introductivă, că doar cu o săptămână înainte de înregistrarea cererii, a fost nevoită să se mute împreună cu minora D. într-un apartament închiriat în mun. Bistrița, dar și faptul că minorul C. locuiește în continuare împreună cu tatăl său în comuna Sângeru, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, apreciind că Judecătoria Bistrița nu poate fi legal învestită cu soluționarea prezentei cauze.

2.2 Prin sentința civilă nr. 2031 din 29 martie 2023, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița. A suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

S-a reținut, în esență, că minorul, C. locuiește cu tatăl său, pe raza localității Sângeru, județul Prahova, iar minora, D. locuiește cu mama reclamantă, pe raza municipiului Bistrița, astfel cum rezultă din situația de fapt învederată de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sângeru, județul Prahova, coroborate cu ancheta socială întocmită de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Bistrița .

Deși a apreciat ca fiind corect raționamentul juridic al Judecătoriei Bistrița, asupra aspectului privind domiciliul faptic al minorilor, care trebuie să prevaleze în verificarea competenței teritoriale prevăzute de art. 114 C. proc. civ., a reținut ca fiind incidente prevederile art. 92 alin. (1) C. civ., potrivit cărora domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate de exercițiu deplină este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic, iar cum, din înscrisurile de la dosar, rezultă că minora a locuit cu părinții săi până la data părăsirii locuinței comune de către reclamantă în luna iunie 2022, moment de la care aceasta locuiește împreună cu mama sa, a apreciat că domiciliul minorei se află la mama reclamantă.

În ceea ce privește minorul, a reținut că acesta a locuit cu părinții săi până în luna iunie 2022, după care acesta a locuit doar cu tatăl său, acesta fiind domiciliat pe raza localității Sângeru.

A reținut că cererea privitoare la cei doi minori poate fi calificată ca fiind compusă din două petite principale, care nu poate fi disjunsă dat fiind specificul relațiilor de familie, astfel cum rezultă și din prevederile art. 107 C. civ., respectiv art. 2 alin. (4)-(6) și art. 3 din Legea nr. 272/2004, care definesc noțiunea de "familie".

Drept urmare, cum domiciliul minorei era la locuința mamei reclamante, care a introdus cererea în scopul reîntregirii familiei și stabilirii locuinței minorilor la aceasta, a apreciat că revine Judecătoriei Bistrița competența teritorială exclusivă de a judeca prezenta cauză, conform art. 114 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Desesizarea celor două instanțe, aflate în conflict, a fost determinată de interpretarea diferită a noțiunii de "domiciliul persoanei ocrotite" prevăzută de art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Bistrița a avut în vedere faptul că, potrivit raportului de anchetă socială, locuința stabilă a minorilor s-ar afla în com. Sângeru, jud. Prahova, iar faptul că reclamanta a fost nevoită să se mute, însoțită de fiica sa minoră, D., într-un apartament închiriat în Mun. Bistrița, nu este de natură a crea convingerea că locuința efectivă a minorilor ar fi în Mun. Bistrița, din moment ce minorul C. locuiește în continuare împreună cu tatăl său, în com. Sângeru, jud. Prahova.

La rândul său, Judecătoria Ploiești a apreciat că, din moment ce din înscrisurile de la dosar rezultă că minora a locuit cu părinții săi până în luna iunie 2022, moment de la care locuiește împreună cu mama sa și astfel, domiciliul acesteia se află la mama reclamantă, a apreciat că revine Judecătoriei Bistrița competența teritorială exclusivă de a judeca cererea privitoare la ocrotirea ambilor minori, argument susținut de faptul că cererea nu poate fi disjunsă pentru fiecare minor, dat fiind principiul interesului super al minorului, precum și prevederile art. 107 C. civ. raportate la art. 2 și 3 din Legea nr. 272/2004, cu privire la noțiunea de "familie".

Se constată că, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reclamanta a solicitat stabilirea locuinței minorilor la mamă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, precum și exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești, fiind aplicabile prevederile art. 114 C. proc. civ., în aplicarea cărora, la stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, se consideră că noțiunea de "domiciliu" are în vedere domiciliul sau reședința de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate.

Faptul că minora locuia la data sesizării instanței, 20.06.2022, împreună cu mama sa în mun. Bistrița, rezultă din coroborarea raportului de anchetă socială nr. 1216/27.02.2023 întocmit de Primăria com. Sângeru, în care se menționează faptul că reclamanta nu mai locuiește pe raza comunei Sângeru, jud. Prahova, de la începutul lunii iunie 2022, moment la care a părăsit locuința împreună cu minora, cu cele susținute în cuprinsul cererii de chemare în judecată și cu conținutul contractului de închiriere nr. x/07.06.2022 .

În ceea ce privește situația minorului, faptul că acesta locuiește împreună cu tatăl său este necontestat de către părți, rezultând atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și din raportul de anchetă socială nr. 1216/27.02.2023 întocmit de Primăria com. Sângeru .

Totuși, privitor la locuința efectivă a minorului, trebuie avut în vedere specificul activității independente desfășurate de pârâtul B., care presupune lipsa îndelungată a acestuia de la domiciliu, însoțit de minor, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de anchetă socială din 29.08.2022 întocmit de Primăria com. Sângeru, coroborat cu cele reținute prin raportul de anchetă socială nr. 97 din 30.06.2022, întocmit de Primăria com. Budacu de Jos în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Bistrița, având ca obiect "ordonanță președințială", purtat între aceleași părți, de unde rezultă faptul că minorul, împreună cu tatăl său, locuiesc mai multe luni pe an într-o magazie din lemn din loc. Jelna nr. 180, jud. Bistrița-Năsăud, în care desfășoară comerț cu legume și fructe.

Această situație este atestată inclusiv prin sentința civilă nr. 1832 din 11 iulie 2022, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare, în care au fost reținute următoarele:

"reclamanta locuiește împreună cu minora D., într-un apartament situat în mun. Bistrița, str. x, iar pârâtul împreună cu minorul C., locuiesc în grădina martorului E., în satul Jelna, jud. Bistrița-Năsăud".

Însă, aspectul stabilirii locuinței efective a minorului la data sesizării instanței, fie în satul Jelna, jud. Bistrița-Năsăud, fie în com. Sângeru, jud. Prahova, nu este în măsură să ducă la modificarea competenței teritoriale a instanței inițial învestite, câștigată prin prisma aspectului locuirii efective a minorei D., împreună cu reclamanta, pe raza mun. Bistrița-Năsăud la data sesizării instanței, fiind deplin aplicabilă regula stabilită de art. 112 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia:

"cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia".

Totodată, nu este lipsit de relevanță aspectul că, prin încheierea din 01 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare, Judecătoria Bistrița a respins excepția necompetenței teritoriale, invocată de către pârâtul B. prin întâmpinare, prin raportare la art. 114 C. proc. civ., la art. 88 C. civ., care definește noțiunea de "reședință", dar și la prevederile art. 998 C. proc. civ., care stabilesc faptul că:

"cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reține că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Bistrița, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.