ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1173/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1173/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 25 mai 2022
asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 13 ianuarie 2021, A. a solicitat, în contradictoriu cu B., stabilirea locuinței minorului C. la reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art. 400 C. civ., exercitarea autorității părintești asupra minorului, în comun, potrivit art. 397 C. civ., precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, în favoarea minorului, în cuantum de 1/3 din venitul net lunar al pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul de competență:
2.1 Prin sentința nr. 1086 din 31 mai 2021, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
S-a constatat că acțiunea dedusă judecății are ca obiect cereri ce intră în sfera ocrotirii minorului, care se supun dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., text care reglementează o competență teritorială exclusivă.
S-a observat astfel că persoana ocrotită, respectiv minorul locuiește cu reclamanta în comuna Tuzla, județul Constanța, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Mangalia.
2.2 Prin sentința civilă nr. 1583 din 19 octombrie 2021, Judecătoria Mangalia a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
S-a reținut, în esență, prin prisma art. 114 C. proc. civ., că persoana ocrotită, respectiv minorul vizat de cererile reclamantei, locuiește cu aceasta în comuna Aluniș, județul Cluj.
2.3 Prin sentința civilă nr. 706 din 11 februarie 2022, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Mangalia. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.
S-a reținut, în esență, prin prisma art. 114, art. 192 alin. (2) și art. 107 C. proc. civ., precum și art. 92 alin. (1) și art. 88 C. civ., că la data introducerii cererii minorul locuia în satul Tuzla, județul Constanța, alături de mama sa.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă cererea prin care s-a solicitat stabilirea locuinței minorului la reclamantă, exercitarea autorității părintești, în comun, precum și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere.
Ca atare, cererea ce face obiectul prezentului dosar intră în sfera acțiunilor privind ocrotirea persoanei fizice date în competența instanței de tutelă și de familie și care sunt reglementate, din punct de vedere al competenței teritoriale, prin dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".
Se reține, așadar, că ceea ce interesează în speță, în determinarea instanței competentă teritorial a judeca cererea, este domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.
Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența, în raport de dispozițiile art. 114 C. proc. civ., prin raportare la domiciliul persoanei ocrotite la diferite momente procesuale.
Se observă în acest sens conținutul art. 92 alin. (1) C. civ., care stipulează în sensul că domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește în mod statornic, precum și cel al art. 888 C. civ. care prevede că reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară.
Or, în cauză se observă, că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta și-a indicat domiciliul, unde locuiește cu minorul, ca fiind în sat Tuzla, comuna Tuzla, județul Constanța, acțiunii fiindu-i atașată și o copie a cărții de identitate a părții, prin care se confirmă domiciliul menționat.
Totodată, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. civ., procesul începe prin înregistrarea cererii la instanță în condițiile legii, această reglementare fiind relevantă în stabilirea competenței instanței, competență care nu poate fi modificată de fiecare când au loc schimbări de domiciliu.
În atare sens, regula instituită prin reglementarea de drept comun cuprinsă la art. 107 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă ulterior sesizării pârâtul își schimbă domiciliul, își găsește aplicarea prin analogie.
Pentru toate aceste considerente, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, fiind fără relevanță, sub aspectul determinării competenței teritoriale de soluționare a cauzei, schimbarea ulterioară momentului sesizării instanței în privința domiciliului persoanei ocrotite (stabilite împreună cu mama sa în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cluj).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 25 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.