ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2391/2022

Ședința publică din data de 06 decembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie 2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "exercitarea autorității părintești - stabilire domiciliu minor, pensie întreținere", a solicitat instanței: exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești față de minora C., stabilirea locuinței acesteia la domiciliul reclamantei și obligarea pârâtului la pensie de întreținere.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 373 lit. b), art. 400, art. 402 raportate la dispozițiile art. 530 C. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 443 din 16 mai 2022, Judecătoria Fetești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la art. 114 alin. (1) și art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., instanța a reținut că persoana ocrotită, minora C. locuiește cu mama sa (reclamanta a promovat acțiunea), care nu are o locuință statornică, aceasta locuind temporar la momentul învestirii instanței, fără forme legale, în municipiul Fetești, iar ulterior și-a schimbat locuința, tot fără forme legale, locuind în prezent în comuna D., județul Călărași, însă părțile nu pot opta pentru o anumită instanță prin indicarea unei adrese în cererea introductivă numai cu acest scop.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Focșani, secția civilă, prin sentința civilă nr. 9037 din 04 noiembrie 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a suspendat judecata cauzei; a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că situației juridice invocate prin acțiune, ce derivă din raportul de filiație dintre minora C., și părinții acesteia, îi sunt incidente regulile ce guvernează materia autorității părintești și obligației de întreținere, dispozițiile art. 106 C. civ., care enumeră măsurile de ocrotire a minorului și exercitarea drepturilor părintești, constituind o formă de ocrotire ce atrage aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită (avându-se în vedere noțiunea de domiciliu în sens larg - locuința efectivă), reținând că la data introducerii acțiunii (15 octombrie 2021) minora locuia cu mama sa în municipiul Fetești, județul Ialomița, rezultă că Judecătoria Fetești este instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul prezentei pricini.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta A. a solicitat instanței de judecată exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești față de minora C., stabilirea locuinței acesteia la domiciliul reclamantei și obligarea pârâtului B. la pensie de întreținere.

În speță, instanțele în conflict au apreciat, în mod concordant, că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, însă au interpretat diferit sintagma "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" în stabilirea instanței competente a soluționa pricina.

În drept, potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Conform art. 106 C. civ.: "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).

De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț".

Conform acestor dispoziții, instanței de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinței copilului minor, în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

Pe de altă parte, prevederile art. 92 C. civ. dispun în sensul că: "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic; (2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic; (3) Prin excepție, în situațiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimțământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi și la o instituție de ocrotire; (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească este la reprezentantul legal".

Conform textului legal redat, în situația în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic.

Astfel, situației juridice invocate prin acțiune, ce derivă din raportul de filiație dintre minora C. și părinții acesteia, îi sunt incidente regulile care guvernează materia autorității părintești și obligației de întreținere, constituind o formă de ocrotire ce atrage aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală, conform căruia, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Având în vedere că la data introducerii acțiunii, și anume 15 octombrie 2021, în fapt, minora locuia cu mama sa în municipiul Fetești, județul Ialomița, Judecătoria Fetești este instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar, neavând relevanță modificarea ulterioară a domiciliului, în acest sens fiind incidente prevederile art. 107 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Fetești, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 decembrie 2022.