ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 158/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 9 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. x/2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului C..

În motivare, a arătat, în esență, că părțile au desfăcut căsătoria la notar la data de 31 iulie 2019, stabilindu-se, tot pe cale notarială, capetele auxiliare divorțului privitoare la minor. Tatăl, cu toate că și-a luat angajamentul că va plăti o sumă de bani pensie de întreținere nu a înțeles să se conformeze, iar pârâtul nu se implică sub nicio formă la procesul de creștere și educare a minorului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 529 C. civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat stabilirea domiciliului minorului la mamă, stabilirea legăturilor personale cu minorul, în maniera descrisă în cerere, admiterea excepției autorității de lucru judecat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâtul-reclamant a arătat, în esență, că deși părțile au stabilit în acordul notarial din 31 iulie 2019 ca domiciliul minorului să fie la mamă, minorul locuiește la bunică, în Miercurea Ciuc, jud. Harghita, aspect care face imposibilă desfășurarea programului de vizitare.

La data de 25 iulie 2022 pârâtul-reclamant a depus o cerere modificatoare prin care a solicitat, în principal, stabilirea domiciliului minorului la mamă, în București și în subsidiar, la tată, în Chitila.

2.1. Prin sentința civilă nr. 14541 din 29 septembrie 2022, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect pensie întreținere în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul minorului.

Totodată, a reținut că potrivit declarațiilor părților, minorul locuiește în Miercurea Ciuc, jud. Harghita, motiv pentru care a apreciat că aparține Judecătoriei Miercurea Ciuc competența de soluționare a cauzei.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Miercurea Ciuc, prin sentința civilă nr. 2226 din 7 decembrie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de validare a popririi în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a apreciat că, din analiza capătului de cerere formulat de reclamantă, pensia de întreținere oferă posibilitatea și a unei competențe alternative în baza art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. suplimentar competenței teritoriale de drept comun reglementată de art. 107 C. proc. civ.

De asemenea, a mai arătat că excepția necompetenței teritoriale nu putea fi invocată din oficiu de Judecătoria Buftea, nefiind incidentă o normă de competență teritorială de ordine publică, ci o normă de competență de ordine privată care nu putea fi invocată decât de parte în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În aceste condiții, a concluzionat Judecătoria Miercurea Ciuc, că reclamanta a ales ca Judecătoria Buftea să se pronunțe asupra cererii sale, cu toate că și Judecătoria Sectorului 3 ar fi fost competentă, potrivit mențiunii din cartea de identitate a reclamantei, argumentul Judecătoriei Buftea în legătură cu domiciliul minorului neputând fi reținut, întrucât în prezenta cauză nu ar fi aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie pretenția reclamantei constând în obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere începând cu data de 31 iulie 2019, moment la care a intervenit desfacerea căsătoriei părților prin acord notarial, iar obiectul cererii reconvenționale este reprezentat de pretenția pârâtului-reclamant, în principal, de stabilire a domiciliului minorului la mamă, în București și în subsidiar, la tată, în Chitila, precum și stabilirea legăturilor personale cu minorul, în maniera descrisă în cerere.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea și Judecătoria Miercurea Ciuc și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Conform dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ., "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți […], iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii."

De asemenea, conform dispozițiilor art. 486 C. civ., "Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă este cea care hotărăște, potrivit interesului superior al copilului [...]."

Art. 114 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Totodată, conform prevederilor art. 265 C. civ., toate măsurile date prin Carta a II-a "Despre familie" în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor acestei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă.

Potrivit acestor dispoziții, instanței de tutelă îi revine, printre altele, competența de soluționare a cererilor având ca obiect: stabilirea locuinței copilului minor, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., modalitățile de exercitare a dreptului părintelui separat de copil de a avea legături personale cu acesta, potrivit art. 401 C. civ., stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ., precum și modificarea măsurilor luate cu privire la copil, potrivit art. 403 C. civ.

Coroborând dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că o atare cerere, având ca obiect obligare la plata pensiei de întreținere, este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, care se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, așa cum au reținut și cele două instanțe între care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență.

În aplicarea dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., la stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, se consideră că noțiunea de "domiciliu" are în vedere domiciliul sau reședința de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate.

Faptul că minorul locuiește efectiv în mun. Miercurea Ciuc, str. x, jud. Harghita, la mama reclamantei, nu este contestat de către părți, ci, dimpotrivă, este confirmat în mod expres și neechivoc de către acestea.

Astfel, reclamanta confirmă acest aspect prin întâmpinarea la cererea reconvențională și prin întâmpinarea la cererea modificatoare a cererii reconvenționale .

Pârâtul recunoaște acest aspect în mod expres prin cererea reconvențională și prin răspunsul la întâmpinare formulat .

Domiciliul în fapt al minorului este confirmat, inclusiv, prin declarația autentificată sub nr. x din 9 septembrie 2022 acordată de bunica acestuia, D., împreună cu care locuiește în mod efectiv .

Mai mult, prin raportul de anchetă socială efectuat de Direcția de Asistență Socială din cadrul Primăriei Miercurea Ciuc la data de 27 octombrie 2022 se menționează în mod expres faptul că minorul domiciliază în mun. Miercurea Ciuc și că este înscris la o unitate de învățământ din acest oraș.

Prin urmare, singurul aspect care interesează în stabilirea instanței competente cu soluționarea cauzei este cel legat de locuința efectivă a minorului, iar, în speță, locuința unde minorul locuiește în mod efectiv este în mun. Miercurea Ciuc, str. x, jud. Harghita.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.